Conacul Oteteleșanu din Grădinari (jud Giurgiu), de la strălucire la ruină

Dacă și azi Conacul Oteteleșanu din Măgurele (jud. Ilfov) așteaptă liniștit restaurarea, tot astfel se întâmplă și cu o altă fostă proprietate a lui Iancu Oteteleșanu, aflată pe malul Argeșului, imediat cum treci podul, la intrare în comuna Grădinari (jud. Giurgiu). N-ai cum să ratezi fascinanta apariție a misteriosului conac Oteteleșanu, ce pare rupt de realitățile zilelor noastre, izolat în timp și marcând spațiul într-un mod cu adevărat surprinzător. În peisajul înghețat de iarnă, într-un frig de-ți tăie respirația, l-am găsit ca pe o jucărie frumos ambalată, pregătită drept cadou de Crăciun. După haosul din interior, aș putea presupune aceeași deznădejde și în curtea conacului, dar eventualele ravagii sunt cosmetizate și acoperite de zapada încă neatinsă. Doi copaci flanchează îndeaproape treptele ce coboară spre grădină. Pe fațada principală, accesul este de asemenea flancat de doi brazi, acum foarte înalți. Interiorul este deteriorat dar cu urme de mozaicuri și picturi realizate pe pereți. Centrul casei este liber pe toate nivelele și acoperit cu ceea ce a fost cândva un luminator.

Cel cunoscut drept Ioan (Iancu) Oteteleşanu (n. 1795 – d. 1876, Bucureşti) a fost politician și ministru, fiu al slugerului Constantin Oteteleşanu. Ca Director al Salinelor (avea contract de exploatare a Ocnelor Statului) în perioada 1838-1841, adună o importantă avere. Este numit Ministru al Controlului (1851-1853), în timpul domniei lui Barbu Ştirbei şi Ministru de Finanţe în guvernul Nicolae Kretzulescu (30 ianuarie-11 februarie 1866). Proprietar al moşiei şi castelului de la Măgurele (lângă Bucureşti), lasă prin testament (19 martie 1876) toată averea sa „pentru ca să servească la facerea unui institut de fete românce cărora li se va da o creştere şi educaţie de bune nume de familie, fără pretenţie sau lux”. După moartea soţiei sale, Elena, (4 decembrie 1888), neavând urmaşi, este pus ca executor testamentar Ioan Kalinderu, administratorul averii sale, sub îngrijirea Academiei Române. În viața privată, una din pasiunile lui Oteteleșanu a fost jocul de cărți. La masă de joc venea întotdeauna cu 1000 de galbeni (două pungi pline, sumă uriașă de bani); se spune că a câștigat moșia de la Măgurele (Castelul Oteteleșanu din Măgurele este amplasat în incinta Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor)  cu „un șapte de cupă norocos”. În 1847 arhitectul peisagist Luigi Mayer îi amenajează acolo un frumos parc, același Mayer care a amenajat Grădina Cișmigiu și Parcul de la Șosea). Prin donația uriașă făcută Academiei Române, Iancu Oteteleșanu rămâne unul din marii filantropi ai României.

Două obiective din comuna Grădinari sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură — conacul Oteteleșanu (1900–1916) din satul Grădinari, aflat lângă podul peste Argeș; și biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfânta Treime” (1877) din Tântava. La Grădinări (Giurgiu), Conu’ Iancu avea o casă de vacanță, cu un parc mare și îngrijit, un salon deschis prânzurilor și seratelor pentru prietenii din oraș. Construit în stil neoclasic pe la sfârșitul secolului XIX, conacul urma să treacă prin durerosul proces de naționalizare, care l-a transformat  în era comunistă în sanatoriu și cămin pentru copii cu handicap.

După 1989, conacul a fost revendicat de către urmași și vândut succesiv, o dată se pare că unui italian care ar avea în proiect să construiască un centru medical. Devastată de săteni, după spusele paznicului, proprietatea este actualmente o paragină și în iminent pericol de prăbușire. Nu recomand sub nici o formă intrarea în clădire, deoarece panourile de avertizare cu siguranța nu sunt puse acolo doar „de ochii lumii”. Interiorul este gol și deplorabil, planșeele crăpate și pe alocuri dezvelesc goliciunea până la acoperiș, geamurile și ușile sparte, scara în spirală este prăbușită. Marcajele de pe pereții din interior și ranforsările de la exterior sunt mărturie să sunt începute oarece lucrări de restaurare. Conacul și domeniul de 1.5 ha a fost la vânzare la prețul de 700.000 Euro. Este actualmente „semnalizat” cu plăcute de proprietate privată. Datorită cărămizilor din zidărie putem să comparăm clădirea principală cu un imens cub rubik, care poate se va restaura, poate va mai avea strălucirea de altă dată… Dar pentru asta, cineva trebuie să rotească cubul…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*