Deutsche Presseagentur, vocea publica de presă a Germaniei, joacă de aniversarea centenarului cartea revizionistă. Ştirea difuzată pe postul public de televiziune ZDF poartă un titlu la care nici măcar extrema dreaptă ungară nu a recurs de Ziua Naţională a României: „Anexarea Ardealului – România sărbătoreşte 100 de ani”.
E firesc ca în ţara lui Goebbels şi a tancurilor unde cuvântul „Anschluss” (Anexare), frecvent în istorie ca şi cum am spune „mama” pe la noi, prin care se defineşte dorinţa Germaniei de-aş extinde spaţiul vital, să aibă şi o optică deformată. Urmaşii cotropitorilor teutoni, azi exponenţi ai kulturnationului german şi creatori de fake news, ne vorbesc cu ocazia Centenarului Marii Uniri despre Ardealul care se află astăzi în România, ceea ce nu ar fi fost întotdeauna aşa. Păi da, doar revizioniştii pretind a cunoaşte istoria Ardealului de la Attila încoace, eclipsând eternitatea poporului român în Bazinul Carpatic. Unitatea de propagandă a Berlinului, care susține a fi una transpartinică şi neutrală, probabil că şi-a arogat această auto definiţie de „minister al adevărului” din prea multă lectură a romanului lui Orwell 1984. Sau „Mein Kampf”. Ardealul nu este o provincie, care se „află” astăzi în România, precum ne sugerează Unitatea Militară DPA, ci pământ românesc.
Maşina de propagandă germană ne mai strecoară o informaţie în ştirea cu pricina. Că pe lângă populaţia română, ar fi votat şi 800,000 de nemţi pentru Marea Unire. Deci iată cui trebuie să mulţumim printre altele că ne-au vrut binele. Doar ce să ne spună vocea oficială a presei unei ţări enoriaşe la capitolul naţiune, apărută la sfârşitul seculului al 19-lea prin anexiuni militare ale unui cotropitor numit Bismarck şi ca termen naţional retuşată din condei de către Hitler? Doi demenţi au creat un stat care fără „Anschluss” nu poate supravieţui. Un stat artificial, care a definit ceea ce este „german” prin legislație, e firesc să nu aibă empatia să priceapă că o naţiune se dezvoltă organic, sub forma eternă de concepţie de neam, şi că un bocanc poate da roade temporare prin anexiune, dar este şi instrument pentru un şut în fund. Ceea ce istoria ne-a şi demonstrat la nivel de lecţie aplicată Germaniei după două războaie mondiale.
La atâta muncă contabilă de a-ţi inventaria turma etnică, agenţia de dezinformare ignoră faptul că definiţia prin care toţi vorbitorii de germană sunt nemţi se datorează unui austriac mustăcios din berăriile bavareze, Adolf Hitler. Pentru ca anschlussul la nivel de wurst tradiţional să alunece mai bine, mai turna şi o bere pe gât cu etnicii prin definiţie. Căci numai aşa i se părea de la distanţă că toată Europa este nemţească. Oare tot într-un astfel de ton revizionist ar afirma măreaţa DPA că vorbitorii de germană din Austria sau Elveţia sunt nemţi?
Ce bine că Europa i-a lăsat să se unească fără să plătească un sfanţ pentru joaca lor de-a anschlussul! I-am aplaudat că şi-au mutat capitala la Berlin, un oraş cu tradiţie de unificare prin baionetă, ca să ne tragă apa în cap de Ziua Naţională. Dar poate asta merităm: După ce Reichul ne-a obligat să cedăm Ardealul şi Basarabia vecinilor, noi am devenit şi mai filogermani. Poate aşa ne-a transmis Germania „la mulţi ani”.
Lasă un răspuns