Acum 100 de ani, la 1 decembrie 1918 se săvârșea Marea Unire! De atunci s-au întâmplat multe! Au fost în viața românilor multe furtuni: războaie care au dus la dezbinări, o revoluție care a dus la nesiguranță, exodul către țări străine al acelor care, ca mine, au crezut că le va fi mai bine!
Dezamăgiri au fost multe, departe fiind de casă, dar în zile precum25 noiembrie 2018 și 2 decembrie 2018, ne-am simțit acasă chiar și pe pământ străin.
Acasă… pentru că, români cu suflet mare, (de exemplu Cristea Rareș presedinte al organizației FORI, Valeriu Barbu, presedinte al Cenaclului literar de la Roma și mulți alții…) au organizat două mari evenimente-spectacol cu prilejul Centenarului României! Ajutați fiind prin sponsorizări de către anumite societăți, au reușit să permită intrarea liberă și să re-unească mii de români care trăiesc, ca mine, cu trupul aici (Italia) și cu sufletul acolo (România)
Nume de mare valoare au făcut să răsune prin vocea lor sălile alese pentru aceste evenimente!
Noi, cei din sală, am ascultat, ne-am bucurat, am lăcrimat, am dansat si am aplaudat cu toată puterea și sinceritatea mulțumind tuturor celor care au făcut posibilă, re-unirea atâtor suflete și inimi de români!
Emoționant a fost să văd copii mai mari si mai mici îmbrăcați în portul național, fluturând stegulețe și bucurându-se, alături de părinți pentru această re-unire! Cei care n-au putut fi prezenți în sală, au sărbătorit acasă!
*
La mulți centenari, mamă Românie!
La mulți centenari, mamă Românie!
să-ți fie fiii sprijin și cinste și mândrie!
Unește-i prin iubire în casa părintească.
De cade un perete, ei să-l reconstruiască!
Să nu mai fie ură, nici plâns, nici dezbinare
Și fiecare zi să-ți fie sărbătoare!
Și fiii din străini să ți se întoarcă acasă
Tu să devii din nou o țară pitorească!
Să ți se ducă vestea dincolo de hotare
Ca sai redevenit o Românie Mare
Și mâinile unite și strânse cu putere
Să te ferească-n timp de griji și de durere!
Ce-ți mai doresc eu ție în zi aniversară?!
Să viețuiești în pace cu cei ce te-nconjoară,
Iar fiiu tăi să crească plini de bucurie,
„La mulți centenari”, mamă Românie!
Așa ne este țara…
Când eram mică, tata îmi spunea
Că fiecare om are un caracter.
Să îmi privesc mânuțele-mi cerea
Și să constat că degetele nu-s la fel!
Dar fiecare deget ne este necesar
Și mâna-i incompletă fără ele!
Dac-aș fi vrut ceva ca să repar
Eu, fără degete, n-aveam nici o putere!
Așa ne este țara… Ca o mână
La care câte-un deget s-a tăiat!
Va exista un medic bun să pună
La loc bucățile care s-au amputat?!
Nu-s medic eu…poate nici tu!
Dar dacă fiecare am încerca
Să spunem nedreptății: NU!
Poate că țara noastră n-ar mai sângera!
Să fim uniți la rău cât și la bine,
Să fim mai buni, mai înțelegători,
Să iertăm mult, să dăruim iubire,
Respect și pentru țară, respect pentru popor!
Hai să privim realitatea-n față!
Hai să privim realitatea-n față:
E tot mai greu ca om cu om să se unească!
E tot mai greu să își împartă pâinea,
Ca doi prieteni buni să-și strângă iarăși mâna!
E greu!…Nu-i imposibil! Mai trebuie să lucrăm
Și unii de la alții, cei bun să învățăm.
Să ne călcăm orgoliul, zgârcenia, mândria,
Căci frați suntem cu toții iar mamă-i România!
Acolo ne sunt munții și marea și câmpia,
Acolo ni-s străbunii, averea… sărăcia,
Acolo ni-i izvorul cu apă cristalină
Și frații și părinții ce-s astăzi doar țărână!
Țărâna aceea sfântă pe care-n mâini o strângem
Când mergem la morminte…prea rar să îi mai plângem!
Că uneori mi-e teamă că plâng ei pentru noi,
Când cerul își revarsă lacrimile-n ploi!
Și-atunci te-ntreb și mă întreb pe mine:
– Ce-nseamnă pentru noi MAREA UNIRE?
Sunt doar cuvinte ce fac parte din vorbire?
Sau ele-nseamnă înțelegere, respect, iubire?
Eu le explic ca o emoție pe care o simt,
Când cu-al meu suflet, alte suflete ating!
Nu pot să fac prea mult, dar pot să strâng o mână
S-aduc o mângâiere, să spun o vorbă bună!
Și nu-mi țin plecat capul simțind că mi-e rușine
De țara aceea în care eu am văzut lumina!
Au fost în toată lumea tâlhari și trădători,
Nu doar în țara mea s-au săvârșit erori!
Vorbim despre Unire! Dar tot mai dezbinați
ne regăsim adesea! Și-atât de-mprăștiați
Prin orice colț al lumii, departe de cei dragi.
Noi ne luptăm cu dorul, ei sunt tot mai săraci!
Ne-ar trebui un Țepeș, exemplu pentru toți
Cu crâncena sa lege făcută pentru hoți?
Sau poate în simțire, mai mult simț al rușinii,
Când unii-s prea bogați iar alții n-au de-o pâine?!
Când cel bogat va sta cu cel sărac la masă,
Când umăr lângă umăr vor ști să construiască,
Nu altă Românie…Doar cea de altădată:
Doar oamenii mai buni, cu mintea înțeleaptă…
Din timpurile vechi au existat știm bine
Trădarea, lăcomia și dragostea de sine!
Doar când vor domina și pacea și iubirea
Atunci vom înțelege de fapt ce e Unirea!
Vorbim despre Unire sperând că se va face!
Și-un alt domn ca Mihai sau Cuza se va naște,
Și nu vor fi vânduți și nu vor fi trădați
De cei ce i-au ales, de cei ce le sunt frați!
Și nu vor fi războaie și nu vor fi tratate
Să ia din teritorii ( chiar cele mai bogate)
Căci țara-i un întreg nu trebuie vândută
Celor ce de milenii așteaptă s-o distrugă
Unirea nu stă-n vorbă, se regăsește-n faptă!
Așa ne-a demonstrat bătrânul Ion Roată!
Noi vrem să fim uniți nu-i nici o îndoială!
Nu suntem nici zgârciți, nici vânzători de țară!
Suntem doar rătăciți în orice colț din lume
Și de nu reușim să dăm mână cu mână…
Să ne unim prin suflet! Să fim mai drepți, mai buni,
Să crească-n noi mândria de-a fi născuți români!
Astăzi sărbătorim un centenar de viață,
Al României Mari, frumoasă, „dodoloață”
Să fim urmașii demni ai marilor străbuni,
Să fim uniți prin cuget, și prin simțiri, români!
