Vocea Ilanului!

Da, ar putea fi vorba despre antisemitism! Dar nu despre antisemitismul de dicționar, ci acela al realității evreiești de azi. A agendei evreiești prin care tot ce le este refuzat, de la agenți de influență, interese punctual economice la insinuări geostrategice, să fie considerat antisemitism. Și nu, nu este vorba despre un soi de „lauferism”. O formă mediocră de narcisism al unui ex-top model masculin, fără fustă masculină (ferice!), căruia i s-a tăiat accesul la o jucărie privată, cu bani, și acum se isterizează ca o fată mare în mijlocul social-democrației de guvernare. Căci, am fi putut crede că ieșirea lui Ilan este cu adevărat o râzgâială de ministru-puber întârziat. Dar prea a sărit cu explicații vecinul de palier (guvernamental), o altă expresie „disco” (la fel de imatură) a supraadorației de fuste, Teodorovici.

Și prin ceea ce (ne-)a avertizat cu portavocea lui de Ierusalim, și freza „kippeșă” (!), chiar ne-a pus pe gânduri. Pentru că, da!, dacă se confirmă antisemitismul lui Iohannis (Opriți Țara, un evreu strigă „Tora! Tora! Tora!”), ar fi vorba despre „legături şi conotaţii dincolo de graniţele ţării”.

Adică, Ilan Laufer a avut dreptate: a fost vândut ca un evreu la kilogram pe galantar ceaușist! Dar nu ca persoană fizică, nu ca domn de companie de minister (!), ci  reprezentant al unor interese. Și atunci nici măcar comparația lui cu trocurile de pe vremea lui nea Nicu nu a fost exagerată. Căci avem un gheșeft în care subiectul de troc îl constituie România. O țară care colcăie de interese venetice și cozi de topor. Iar atunci vocea lauferanului chiar a grăit corect…

Respingerea prezenței acestuia ca ministru al dezvoltării a reprezentat expresia unui antisemitism. Dar nu al unuia de factură „tradițională”, ci unul reinterpretat și refacturat. Prin eliminarea de la butoanele ministerului dezvoltării, a fost trântită o grea ușă în calea angajamentelor cu contur de compas de Ierusalim, Livache nereușind (din nou!) să îndeplinească sarcinile primite la zidul plângerii!

Sigur, organele evreiești (sic!) știu că Iohannis nu ne va spune niciodată public motivul real al respingerii tânărului model de la cabina de probă cu colanții Dezvoltării. Pentru că nu poate rosti citate de pe foile securității naționale. Nu poate da glas rapoartelor serviciilor secrete. Dar asta nu înseamnă că nu ne poate spune al doilea motiv al respingerii! Că băiatul e prea cu mintea împrăștiată. Și mai bine rămâne pe podium la proba în chiloței.

Preluarea Președinției Consiliului UE constituie într-adevăr o provocare! Dar nu pentru că am intra pe un mandat european cu o clasă submediocră de „doreli” guvernamentali. Ci pentru că am putea strecura interese străine Europei. Totuși, ministerul Dezvoltării, pe mandat de Consiliu, poate fi o cheie de „desferecare” (atât pentru banii UE, cât mai ales la nivelul strategiilor de viitor).

Or să nu ajungă Europa să-și „reîmprospăteze” și fardul de bătrână doamnă cu „tehnică” evreiască taman pe mâna noastră!