Cetatea Dacică de la Bănița este una dintre cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei (celelalte fiind Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Piatra Roşie, Blidaru şi Căpâlna) și este situată în localitatea Bănița, județul Hunedoara, la aproximativ 11 km de municipiul Petroșani. Locul este cunoscut ca Piatra Cetății sau Cetatea de pe Dealul Bolii. Fortificația de pe stânci aproape imposibil de cucerit datează din timpul lui Burebista, rege al geto-dacilor (82 – 44 î.Hr), întemeietorul statului dac. A fost refăcuta sub regele Decebal (regele Daciei, 87-106 d.Hr) și distrusă în timpul războaielor daco-romane (101-102 d.Hr). Fortificațiile cuprind construcții cu scop militar: ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, val de apărare. Sarcina cetății era de a bloca accesul spre Sarmizegetusa Regia, dinspre sud. În incinta cetății a fost construit un turn de veghe, care înlesnea o observație satisfăcătoare a zonei. Aici au fost descoperite două ziduri, în stil murus dacicus, de mari dimensiuni. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Téglás Gábor aminteşte de cetatea amplasată pe Dealul Bolii.
Potrivit pasionatului arheolog transilvănean, cetatea a fost grav afectată de construirea căii ferate dintre Simeria şi Petroşani, în perioada 1868 -1869. Atunci au fost dislocate din ziduri numeroase blocuri de calcar şi au dispărut mai multe dintre terasele de la poalele dealului. Cercetările arheologice sistematice s-au desfăşurat aici doar pentru o scurtă perioadă, în anii 1960-1961. În prezent, accesul extrem de dificil spre vestigii îngreunează reluarea cercetărilor. Cetatea deținea un sistem de apărare bine pus la punct și în același timp original – zidurile de incintă, turnurile și platformele pentru lupta corp la corp se eșalonează în trepte. Intrarea în cetate se făcea prin zona de nord – est, acesta fiind marcată de poarta și o scară cu lungimea de 4,50 m. Scara are trepte din piatră calcaroasă și este delimitată de ziduri marginale, cu rol de balustradă din andezit. Interiorul este organizat pe trei terase care cuprind spațiile de apărare și cele de locuit. Excesul de apa pluvială era drenat de cele două canale tăiate în piatră, situate pe laturile de sud și vest ale incintei. În afara cetății a fost descoperit un sanctuar de tip aliniament. Pierderea acestei cetăți a permis armatei romane să avanseze pe drumul către capitala regatului, Sarmizegetusa Regia.
Această aşezare ridicată pe stânci, de unde dacii vegheau peste ţinuturile Văii Jiului şi ale Munţilor Parâng şi Şureanu, nu are nici drum de acces, nici indicatoare turistice, cu excepţia unui panou aşezat pe marginea Drumului Naţional 66, la circa doi kilometri de ea. Cea mai accesibilă potecă spre vârful ocupat de ruinele misterioase este dificil de găsit, iar cei mai mulţi dintre cei care vor să o viziteze trebuie să se mulţumească doar să admire, de la poalele ei, stânca masivă pe care aceasta a fost ridicată în urmă cu peste două milenii. Cetatea Băniţei a fost construită la o altitudine de peste 900 de metri, pe creasta înconjurată de pârâurile Băniţa şi Jupâneasa, de linia ferată Simeria – Petroşani şi de şoseaua europeană Haţeg – Petroşani. Ultimii doi kilometri ai traseului spre aşezarea antică încep de la intersecţia DN 66 cu un drum local spre Peştera Bolii. La câteva sute de metri, drumul se intersectează cu calea ferată Simeria Petroşani. De acolo, călătorii pornesc pe jos, pe calea ferată, spre Simeria, traversează un mic canion şi ajung în vecinătatea unui tunel de cale ferată şi a podului peste pârâul Băniţa. Din locul de pe malul apei marcat cu o cruce, cei care vor să viziteze cetatea urcă printr-o mică livadă, pe panta cea mai blândă a Dealului Bolii. Câţiva copaci marcaţi cu buline roşii şi săgeţi oferă semnele unui traseu improvizat, care îi ajută pe turişti să nu rămână izolaţi pe pereţi stânciilor sau să se accidenteze. O cărare abruptă se distinge în pădure, iar după circa o jumătate de oră de urcuş dificil, cetatea îşi primeşte oaspeţii. Câteva ziduri şi dărâmături, dificil de cercetat, bucăţi din vechile ruine prăvălite printre trunchiuri și rădăcini şi un platou umbrit de copaci au mai rămas din Cetatea Băniţa. Arheologii au constatat că la poalele ei exista o aşezare civilă, ale căror ruine au fost distruse în mare parte la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fot construită calea ferată. Cei care ajung pe culme pot vedea priveliştile maiestuoase ale Munţilor Parâng şi Retezat, ţinuturile din Valea Jiului, Ţara Haţegului şi crestele pe care momârlanii şi-au făcut case şi fâneţe.
La poalele cetăţii Băniţa se află Peştera Bolii, una dintre marile atracţii turistice din vestul ţării. În cazul fortificației studiate, afectarea sitului în secolul al XIX-lea şi durata redusă a săpăturilor arheologice au împiedicat identificarea unor construcţii sau amenajări civile. Atenţia cercetătorilor s-a îndreptat în special spre construcţiile cu rol militar. Totuşi, unele obiecte arată existenţa unor ateliere. Astfel, de la Băniţa provin mai multe tipare din lut şi gresie, folosite probabil pentru turnarea unor piese din bronz, un creuzet şi o nicovală de bijutier. Un alt atelier, de data aceasta de fierărie, a funcţionat, se pare, la baza dealului. Materialele arheologice descoperite aici sunt reprezentate, cu precădere, de fragmentele ceramice provenite de la vase de mici dimensiuni, precum ceşti sau căni, dar şi de la chiupuri, vase destinate păstrării proviziilor. Sunt prezente şi piesele din fier, de la materialele de construcţie până la unelte şi arme, dar într-o cantitate mult mai redusă în comparaţie cu alte cetăţi din Munţii Orăştiei. În cuprinsul cetăţii sau în apropierea sa au fost găsite şi obiecte din metal preţios, precum o brăţară şi o fibulă din argint, monede etc. Parte din materialele colectate și restaurate pot fi văzute în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Cetatea dacică de la Băniţa, un adevărat cuib de vulturi, se numără printre cele mai inaccesibile monumente istorice din ţară, deşi este inclusă în patrimoniul UNESCO. (G.V.G.)
Lasă un răspuns