După cum se știe, Thomas Morus (nume real More, dar latinizat de Erasmus) este faimos pentru cartea „Utopia” (1516), prin care a lansat acest cuvânt, opunându-i domniei lui Henric al VIII-lea o societate utopică, după legi care nu aveau să se aplice decât peste sute de ani, în comunism. Morus a impus acest concept. Cu prețul vieții, aș spune, fiindcă este greu de închipuit ce s-a întâmplat.
Cel mai utopic dintre utopiști, a fost decapitat. Serialul „Tudors” însă, pe care îl analizăm aici, nu ne dă toate amănuntele, fiindcă erou nu este victima, ci călăul. Capul lui Morus a stat timp de o lună pe Podul Londrei până când familiei i s-a permis să-l ia și să-l îngroape. Cum a fost posibil așa ceva, ca unul dintre cele mai luminate capete ale timpului, și chiar a tuturor timpurilor, cum a spus Erasmus, omnium horarum homo, să fie aruncat la coș, să se lipsească tocmai Capul bisericii de el?! Fiindcă marele călău, Henry VIII, s-a declarat Capul bisericii, rupându-se de Papa, care nu a acceptat despărțirea lui de Catherine de Aragon și căsătoria cu Anne Boylen, cea care avea să fie mama viitoarei Elizabeth I.
Henry VIII a fost un mare fustangiu, cum îl descrie și Shakespeare în piesa pe care i-a dedicat-o. Pentru plăcerile sale erotice, el a sacrificat valori fără de asemănare, precum Thomas Morus sau John Fisher, episcopul de Rochester, închis o dată cu Morus în Turnul Londrei și decapitat înaintea lui.
Sinistră istorie, căreia i-au căzut victime asemenea oameni! Pentru a se căsători cu Anne Boylen, Henry trebuia să se rupă de biserica de la Roma, fapt cu care nu a fost de acord Thomas Morus. Deși Morus l-a slujit cu mare devotament pe Henry, inclusiv în calitate de cancelar, el nu i-a recunosut titlul de Cap al bisericii Angliei, cum s-a autonumit regele. Morus a ales între sluirea regelui și principiile sale utopice, respectiv morale și creștine. Fiindcă Morus a fost un mare creștin, un mare teolog, mintea cea mai luminată a Angliei, a doua putere în stat, la un moment dat, după regele Henry VIII.
Iată cum: Thomas More s-a născut în anul 1478. Tatăl lui Thomas a fost judecător la curtea celui mai puternic cardinal din stat, John Morton, care, văzând abilitățile tânărului Thomas, avea să-l trimită pe cheltuiala sa să studieze la Oxford University. Aici a studiat latina, greaca, franceza, matematica și istoria. Cum vedem, știintele umaniste fac casă bună cu matematica. Ea este esențială, marca unui filosof, cum era în antichitate. Aici, la Universitate, l-a avut profesor pe Erasmus, care i-a dat numele latin, Morus, și care, ulterior, avea sa-i fie prieten de durată. Un amănunt esențial din viaţa lor este insistența cu care Morus l-a convins pe Erasmus să scrie „Elogiul nebuniei”.
După Oxford, Morus s-a dus la o mănăstire pentru a deveni preot și de aici, pentru meritele sale strălucite, a fost trimis la curtea regelui Henry VIII. Nu peste mult timp, regele l-a trimis în Flandra ca ambasador, unde a început să scrie „Utopia”. Publicarea ei, i-a adus o notorietate absolută. Evident, a fost publicată în latină. Dar următoarele două ediții, la Paris și Basel, în franceză. Regele l-a numit cancelar al Angliei, post care îi conferea a doua putere în stat.
Acum apare la orizont reformatorul protestant Martin Luther, care îl atacă pe Papa și cere reformarea catolicismului. Morus ia apărarea catolicismului în lucrarea „A Dialogue Concerning Heresies” (1529). Dar Henric se declară adversarul lui Luther și-i cere lui Morus să ardă în piață toate cărțile lui Luther. Există o scenă în film în care Henric își arată respectul față de Morus, pentru că de la el a învățat toată arta teologică pe care o știe. Aceste săgeți încrucișate sunt ilogice politic și religios, dar foarte logice dacă știm că zeu la curtea Angliei era Eros, iar Henric se conducea după cum îi dicta el. Coșmarul de a o avea pe Anne domină intriga politică. Iar Anne dovedește că merita acest lucru, fiindcă era din cale afară de frumosă și inteligentă. Față de Catherine, soția regelui, care arată ca fiind mama lui. El e tânăr, frumos, sportiv, actor și poet, juca în spectacole care sunt sâmburii viitorului teatru elisabethan. De altfel, vânătoarea erotică dintre Anne și rege este în prim-planul serialului și este realizată antologic. De unde să știe Papa acest adevăr erotic? Ar fi trebuit să-l știe, fiindcă face parte din viață. Dar nu-l știe, de aceea îl excomunică pe Henry VIII pentru că a anulat căsătoria cu Catherine de Aragon și s-a căsătorit cu Anne Boleyn. Anne se dovedește o mare intrigantă și More, din favorit al regelui, devine dușman al său. Ca să înlăture opoziția, Henry a decapitat o serie de clerici, apoi pe episcopul de Rochester și la urmă pe Thomas More. Dar mai întâi l-a închis în Turnul Londrei, după cum era tipicul.
Filmul lui Fred Zinnemann „A Man of the all Seasones” (1966), după piesa lui Robert Bolt, cu Paul Scofield în rolul lui Morus, insistă pe acest moment. A fost condamnat la moarte și executat la 6 iulie 1535. Însă pentru credința sa avea să fie beatificat în 1886 și canonizat în 1935, adică după 400 de ani de la nedreapta sa moarte, fiindcă nu și-a trădat crezul.
Nu e prima oară când Biserica, prin monarhii ei, face asemenea crime istorice, de neînchipuit! La fel s-a întâmplat și cu episcopul John Fisher, reabilitat peste 400 de ani. Sau, și mai revoltător, cazul Jeanne d’Arc, arsă pe rug și sanctificată după 500 de ani! Despotismul unor regi luminați ca Henry VIII nu poate fi comparat decât cu terorismul irațional, care se abate asupra propriului popor. Și cu toate acestea, Henric este iertat de istorie și ridicat pe piedestalul celor mai mari regi ai Angliei și ai omenirii.
Lasă un răspuns