Dacă acum doi sau trei ani cineva spunea în presă sau la o șuetă că un președinte american va declara peste doar câțiva ani că este naționalist era luat în derâdere sau făcut nebun. După 1990 elitele noastre politice, culturale, economice și conducerea structurilor secrete au dus o campanie furibundă împotriva a tot ce înseamnă patriotism și naționalism românesc. Cuvintele patriot sau naționalist au devenit de ocară, un fel de pecete a unei pelagre sociale, care dacă era pus pe un individ îl păștea imediat ostracizarea, marginalizarea și persecutarea de către instituțiile statului și fundațiile stipendiate de interese străine și globale. 27 de ani românii au fost mancurtizați de o politică oficială de emasculare morală și social-politică, pentru a deveni un popor de obedienți ce execută strict directivele instituțiilor europene și ale marilor corporații. S-a ajuns la o politică de dezarticulare morală a poporului român pusă la cale de guvernele marilor puteri occidentale și de multinaționale în complicitate cu o parte din conducerea structurilor secrete încât românilor li s-a inoculat sentimentul de rușine pentru ceea ce sunt, cu consecințe imediate economice: devalizarea producției naționale și acapararea resurselor țării în favoarea puterilor neo-coloniale. Românii care ridicau capul erau etichetați imediat naționaliști și supuși tirului oprobiului public și anaeantizării sociale. Astfel anticorpii naționali s-au demantelat în favoarea celor care acaparau averea României, cu complicitatea elitei noastre politice și secrete. Dar iată că roata istoriei s-a întors. Cine mai credea că un președinte din fruntea celei mai puternice țări ale lumii: SUA se declară ferm naționalist. Și de data aceasta România este defazată și este de partea puterilor globaliste în regresie, care pun mai presus interesele pecuniare ale unor grupuri minuscule, în defavoarea națiunilor?
Tocmai când Donald Trump este din nou supus asaltului noului vehicul marxist al luptei de clasă, care nu mai este proletariatul, ci imigrantul furios bine organziat și finanțat de fundațiile internaționale, la fel ca bolșevicii în 1917 de către Wall Street, președintele american susține un discurs istoric care schimbă politica celui mai puternic stat asemenea unui A. Lincoln. Președintele Trump este creditat atât de dușmani, cât și de fani, cu o capacitate nu numai de a atrage atenția după voință, ci de a declanșa reacția pe care o dorește, fie că este vorba de iritare sau ardoare, distragere sau emoție. În acest stil a fost și cu discursul istoric al lui Donald Trump privind naționalismul de luni de la Houston, Texas. La o întrunire electorală în sprijinul campaniei electorale a fostului companion electoral Ted Cruz, Trump a deplâns faptul că „radicalii democrați” au dorit să transforme puterea în „globalism”, botezându-se astfel pe sine însuși ca un naționalist, dezvăluind în comentariile sale o conștientizare că termenul este unul istoric: „Știi, au un cuvânt. A devenit ceva de modă veche. Se numește naționalist. Și eu zic: Într-adevăr? Nu ar trebui să folosim acest cuvânt? Știi ce sunt? Sunt naționalist, bine? Sunt naționalist. Naţionalist. Utilizați acel cuvânt. Folosiţi cuvântul ăsta”. Trump a depășit linia roșie a istoriei cu acest discurs de la Houston.
În România cuvântul naţionalist a devenit de evitat de către elita politică, în America nu, ci e un motiv de mândrie. Donald Trump își pregătește poporul să se apere de noul „proletariat” format din caravanele cu imigranți înarmați cu ură și bine plătiți. America își apără istoria, tradiția, mândria, democrația și prosperitatea ca patrioți și naționaliști, în schimb România se topește demografic cu surogate utopice progresiste, iar naționaliștii sunt încă sub oprobiul public și al serviciilor secrete pentru binele multinaționalelor și ambasadelor străine, în dauna democrației, interesului național și libertății de expresie? Până când?
Lasă un răspuns