Ideologia comunistă…

A trecut un secol și jumătate de la timpul când K. Marx și F. Engels au scris principalele lor opere. De atunci, orânduirea capitalistă nu a devenit nici mai echitabilă, nici mai pașnică. Care sunt cauzele? Studiind aceste opere, găsim răspunsuri la principalele întrebări despre evoluție și capitalism.

La 5 mai 2018 s-au împlinit 200 de ani de la nașterea filosofului, economistului, sociologului, istoricului, jurnalistului, poetului și revoluționarului socialist Karl Heinrich Marx (1818-1883). Cu ocazia acestei date, să facem un scurt bilanț al realizărilor teoretice ale lui K.Marx, înfăptuite în colaborare cu prietenul și coautorul său, F.Engels, care recunoștea că „vioara întâia” în această colaborare a fost K.Marx.

În elaborarea noii învățături filososofice – marxismul, K. Marx a fost influențat de filosofia materialistă germană (în special de L.Feuerbach), ideile socialiștilor francezi (în particular, H.de Saint-Simon, Ch.Fourier), economia politică engleză (A.Smith, D.Ricardo) și dialectica lui F.Hegel. El a putut privi mai departe, deoarece „a stat pe umerii giganților”.

Cea mai importantă realizare științifică a lui Marx este elaborarea teoriei materialismului dialectic (în „Teze asupra lui Feuerbach”, „Ideologia germană”, „Mizeria filozofiei”), idei desfășurate ulterior în „Luptele de clasă în Franța”(1850), „Bazele critice ale economiei politice”(1858) și în „Capitalul”. Luând contact cu mișcarea muncitorească, Marx a scris împreună cu Engels „Manifestul partidului comunist”(1848). Materialismul dialectic, această concepție filosofică de bază a gândirii marxiste, permite analiza istorică a societății.

Materialismul dialectic este definit ca știință despre raportul materie-conștiință (materia este primară, conștiința e secundară), despre legile generale ale naturii și societății (natura necreată și eternă are anumite legi ale ei obiective). În timp ce filosofii pre-marxiști erau preocupați de explicarea lumii, materialismul dialectic fixează scopul transformării revoluționare a societății.

Istoria lumii nu este rezultatul evoluției dialectice a unei idei (precum afirma Hegel), ci a evoluției dialectice a luptei de clasă între dominanți și dominați, pentru bunurile materiale.

Forța motrică a istoriei. Materialismul dialectic demonstrează inevitabilitatea conflictului  între relațiile de producție învechite și forțele de producție în stare de dezvoltare. Când conflictul devine ireconciliabil, sistemul social-economic învechit este distrus și se afirmă forme noi ale conștiinței sociale. Modalitatea vetustă de producție este înlocuită cu una mai progresistă, prin transformări revoluționare. Această legitate reflectă principala forță motrice a istoriei.

Marx și Engels au demonstrat că principalele cauze ale contradicțiilor sociale provin nu din deosebirile geografice, culturale și lingvistice, ci, în primul rând, din faptul în mâinile cui se află marile proprietăți și mijloacele de producție, cum dispun de acestea proprietarii și de cât de echitabil sunt distribuite bogățiile creată de muncă.

Valoarea teoretică a lui Marx constă în descoperirea principalelor legități ale modului capitalist de producere, în demonstrarea inevitabilitatea pieirii capitalismului și înlocuirii lui cu formațiunea socialistă.

Din legitățile descoperite de Marx și Engels reiese neceșiatea depășirii capitalismului care, de la sfârșitul secolului al XIX-lea pierde rolul progresist, devenind tot mai destructiv.

În „Capitalul”, Marx a dedus „legitatea absolută și generală a acumulării capitaliste”: capitalismul „ determină acumularea mizeriei, în concordanță cu acumularea capitalului. Deci, acumularea bogăției la un pol este în același timp acumulare a sărăciei, chinurilor muncii, ignoranței, abrutizării și degradării morale la polul opus”.

În „Capitalul”, Marx scria că „proprietatea capitalistă se sprijină pe exploatarea muncii străine, muncii muncitorilor formal liberi”. Înfocarea goanei spre sporirea plus-valorii gonește capitalul în țările în curs de dezvoltare, unde mâna de muncă este ieftină. Are loc „împletirea tuturor popoarelor în rețeaua pieții mondiale și caracterul internațional al regimului capitalist”.

Trăsătura distinctivă a capitalismului: expansiunea nestăvilită în căutarea venitului. Foloasele le trage o grămâjoară de corporații.

Consecința expansiunii economice-financiare a capitalului: războaiele inevitabile de reîmpărțire a lumii între statele capitaliste, în spatele cărora stau corporațiile. Arena războaelor comerciale, scria Marx, este întreg globul pământesc. Altă trăsătură distinctivă a capitalismului: crizele economice izvorâte din natura  lui internă.

Marx a scris despre centralizarea capitalurilor. „Un capitalist bate pe mulți capitaliști… În timp ce are loc micșorarea numărului de magnați ai capitalului, care uzurpează și monopolizează foloasele ale acestui proces de transformare, crează masivul mizeriei, asupririi, sclaviei degenerării și exploatării, însă în același timp crește revolta clasei muncitoare, care crește permanent în număr, care se învață, se unește și se organizează chiar de către însuși mecanismul procesului de producție capitalistă „.

Capitalismul este principalul morb social și sufletesc al omenirii. El disprețuiește conștiința, bazele moralității – acestea îl stingheresc să acumuleze milioanele.

Inventarea poftelor nefirești. Marx scria despre om, care în lumea capitalistă, odată cu „lărgirea cercului de produse și necesități devine sclavul unor inumane, ingenioase și întotdeauna intenționate pofte rafinate, nenaturale și nefirești”.

Conceptul alienări. La bază – fenomenul alienării (înstrăinării) muncii ca proces și ca produs al muncii. Astfel de muncă „dezumanizează” omul (expresia lui Marx). Dezinteresul față de cultură și politică. Consumismul predominant. Masele de consumatori ușor de manipulat.

Goana capitalistă poate fi întreruptă prin schimbarea sistemului social-economic. „În locul societății vechi burgheze cu clasele ei și contradicțiile de clasă ale ei vine asociația, în care dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția dezvoltării tuturor” (K.Marx,F.Engels, Manifestul Partidului Comunist”).

Precum sublinia Marx,  pentru realizarea cu succes a misunii istorice a clasei muncitoare este necesară crearea partidului proletar. El devine avangarda care introduce în mase conștiința de clasă, unește și organizează muncitorii în lupta pentru interesele lor. Eliberarea muncii și eliberarea omului este scopul forțelor progresiste.

Anumite orientări ideologice promovate de Marx provin din creștinism. Marx, în tinerețe, în calitate de creștin (protestant), îmbrățișase idealul creștin-comunist. Marx a fost membru al Ligii celor Drepți (o organizație creștină-comunistă). Ulterior, în legătură cu trecerea sa la ateism, Marx a rebotezat Liga celor Drepți în Liga Comuniștilor – organizație comunistă-atee.  Împreună cu Enghels. Marx a formulat tezele de ideologie comunistă.

Urmele ideologiei creștine în ideologia comunistă. Spre exemplu, cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesiități este preluat din Noul Testament… Alte versete cu alură comunistă: Matei 5:1-12, Matei 6:24, Luca 3:11, Luca 16:11, Corinteni 8:13-15, Iacob 5:3. Legătura între două mari învățături. Însă ele, desigur, nu sunt identice. K.Marx era împotriva înzestrării ateismului cu caracter militant!