„Buton de sabie miceniană” descoperit în cetatea getică de la Orbeasca de Sus (jud. Teorman)

„Butonul de sabie miceniană” a fost descoperit în urma săpăturilor din anul 1971 în cetatea getică de pământ de la Orbeasca de Sus (jud. Teleorman). Piesa este din marmură albă, pe o porţiune redusă fiind arsă la negru. Are o formă discoidală, bombată la partea superioară şi având o terminaţie tronconică la partea inferioră, unde prezintă şi două găuri orizontale pentru prinderea de mâner. Pe teritoriul României s-a descoperit un număr redus de săbii din zona egeică, datate în a doua jumătatea a mileniului II î.Hr. Din judeţul Teleorman ne mai provine o sabie de mari dimensiuni din bronz descoperită lângă Roşiorii de Vede. Butonul de sabie de la Orbeasca de Sus este o descoperire singulară pe teritoriul României şi demonstrează, împreună cu celelalte săbii egeice, existenţa în epoca bronzului a unei elite doritoare de arme rare aduse din zona Mării Mediterane, care erau, probabil, simboluri ale puterii, dat şi ale prestigiului conducătorilor.

Localitatea Orbeasca de Sus este un sat din comuna Orbeasca (jud. Teleorman). Este situată în partea partea centrală a Câmpiei Române, în stânga râului Teleorman. Comuna Orbeasca a luat ființă în epoca bronzului timpuriu. Aici au fost descoperite resturi de ceramică și unelte de silex, caracteristice culturii Glina. De asemenea, au fost descoperite diferite morminte și obiecte din prima perioadă a fierului (Hallstatt) (cca. 1200 de ani î.Hr.). Tot din aceasta epocă au fost descoperite la Orbeasca și Lăceni tipare pentru turnat metale, îndeletnicirile traco-geților de aici fiind agricultura, păstoritul și, meșteșugurile. Cetatea de pământ de la Orbeasca de Sus este amplasată pe malul drept al râului Teleorman, pe un promontoriu alungit al terasei acestuia, având o incintă cu suprafaţa de circa 2,5 ha. Platoul cetăţii, care are o înclinare accentuată pe direcţia nord-sud, a fost fortificat în trei perioade istorice diferite.

Prima dintre acestea, constând dintr-un şanţ săpat pe latura de vest, îi aparţine culturii Glina. Cea de a doua fortificaţie, datând din epoca Hallstatt-ului timpuriu, a fost amenajată atât pe latura de vest, acolo unde platoul Cetăţii comunică cu restul terasei Teleormanului, cât şi pe latura de sud, mai puţin înaltă şi abruptă decât cele de nord şi est, constând din şanţul şi valul de pământ adiacent. Pe latura de vest, şanţul are o deschidere de circa 20 m, adâncimea de 1,50 m, iar între acesta şi valul de pământ există o bermă de 0,50-1 m. Pe latura de sud, după cum bine observa E. Moscalu, nu se poate vorbi de un şanţ de apărare propriu zis ci mai degrabă de o escarpare a pantei din faţa valului pentru mărirea diferenţei de nivel. În cea de a doua epocă a fierului, după cum afirma autorul săpăturilor, fără să prezinte şi argumentele necesare, se pare că a existat o fortificaţie care consta dintr-o palisadă de lemn (Moscalu şi Beda 1979: 370).

Stratigrafia platoul pe care se găseşte cetatea de la Orbeasca de Sus a fost, după cum am precizat mai sus, locuit în mai multe epoci istorice, iar în incinta acesteia au fost decelate cinci niveluri de locuire: Nivelul I: Cultura Glina Nivelul II: Cultura Tei, Zimnicea-Coslogeni Nivelul III: Hallstatt A1-A2 Nivelul IV: Cultura Basarabi Nivelul V: Secolele IV-III î.Hr. Deşi avem de-a face cu o locuire de lungă durată, nivelul de cultură este cuprins între 1,10 m, pe latura de vest şi 1,30 m pe latura de sud. Ideea că acest promontoriu a fost folosit mai degrabă ca loc de refugiu ne este întărită de faptul că, spre interiorul cetăţii, nivelurile „se contopesc”. În ceea ce priveşte caracterul funcţional, la Orbeasca de Sus avem de-a face cu o cetate getică ridicată în a doua jumătate a sec. IV î.Hr., fortificată cel puţin cu o palisadă, cu puţine urme de locuire în interiorul ei, concentrate în apropierea valului. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*