Nici nu se putea o structură „civică” mai elocventă… Am putea spune că e chiar pe măsura zicalei: „Gura păcătosului adevăr grăiește!”. Și așa se vrea a fi întreaga societate. Doar că aici, zisul „păcătos” nici nu prea grăiește, cel puțin nu într-un grai inteligibil, ba, mai mult decât păcătos, e nărod sadea. Nu înțelege ce e pus sa facă, dar execută. Și nu se putea o dovadă mai clară a felului în care actualul guvern vrea să arate societatea civilă „ideală”. Nu în viziunea „decidentei” Dăncilă, ea nefiind nici măcar tocul în care se pune stiloul după mazilirea prin acte a democrației, ci a partidului paralel statului. O societate surdă și nevăzătoare… Cu asociații reprezentante ale societății civice numite în Consiliul Economic și Social pentru a da măsura felului în care guvernanții vor să ne închidă gura, ONG-uri pe care și le-au apropiat în ultima vreme, transformându-le într-un alt „grup al minorităților susținătoare”.
Este ceea ce au tot semănat… Iar acum culeg roadele unei tăceri, neimplicări, absenteism civic, dar prezență devotată, pentru a-și asigura partea civică pe avizul legal necesar adoptării unui act.
Consiliul Economic și Social era de multă vreme un ghimpe în adoptarea unor acte în Guvern. Pentru că societatea civilă putea pune oricând piciorul în prag, fiind bine reprezentată, atât pe verticală, cât și pe orizontală.
Or, cum vor reprezenta la nivel național, în acoperirea întregului nomenclator de profesii și meserii, dar și pe categorii de vârstă, toate aceste noi asociații introduse în CES, fiind vorba de structuri punctuale și de mică acoperire raportat la restul populației, nu e greu de intuit. Pentru că nu vor reprezenta, ci vor prezenta, ca proprii, punctele „de vedere” livrate dinspre Guvern.
Să înlocuiești, bunăoară, Asociația Municipiilor din România cu o organizație a Nevăzătorilor și una a Surzilor restrânge masiv cadrul de reprezentare… La fel și în cazul „rocadei” dintre o structură de reprezentare a Profesiilor Liberale cu una având o acoperire limitată, cea a Bolilor Rare (nici măcar a „pacienților cu boli rare”, pentru că omul, ca subiect, este izolat și înlăturat). Nici măcar „veșnicii” pensionari nu mai sunt reprezentați, ci dați la o parte de o asociație a partidei (!) rromilor (dar fără să se întrebe nimeni dacă o astfel de „asociație” nu este cumva, inclusiv prin titulatură, mai aproape de reprezentarea intereselor de partid decât de cele civice?!).
Sigur, pentru actualii guvernanți nu contează toate cele 13 ONG-uri introduse abuziv în locul acelor care aveau o acoperire complexă, la nivel de profesii și ocupații, pe și prin grupe de vârste, dar și ca reprezentări urbane. Pentru guvern contează doar câteva dintre asociațiile (am)plasate „civic”, pentru că ele vor da semnalul de cazarmă și de aliniere a punctelor de vedere la viziunile guvernamentale (vezi asociația cadrelor militare).
Și nici nu știi ce este mai ironic… O asociație a nevăzătorilor despre care nu avem habar cum va studia actele pentru care își va prezenta pozițiile (sigur, cu un prim-ministru care vorbește într-un fel de limbaj Braille nici nu am avea de ce să ne mai mirăm) sau o asociație a surzilor care va citi poate de pe buzele premierului tocmai în acel limbaj?… Sau Asociația telefonul copilului?… Va reprezenta și exprima aceasta puncte de vedere esențiale, de exemplu în locul uneia dintre cele mai bătrâne structuri de breaslă, Uniunea Cooperaților Meșteșugărești? Sau va reprezenta interesele organizațiilor pentru Asistență Socială, cele ale Protecției Consumatorului ori ale Fundației pentru apărarea cetățenilor împotriva abuzurilor statului?
Sigur, poate fi și o perspectivă a structurilor de ramură care vor fi definitiv decăzute… civic. Inclusiv la nivel de profesii liberale, atât de sofisticate în limbaj pentru organizația de „la famiglia” în OUG de partid a pavianilor guvernamentalo-„orwallieni”.
Pentru că, deși motivele guvernului de a proceda la această abuzivă înlocuire se leagă inclusiv de presupusa absență de la ședințe a anumitor părți, nu a fost vorba despre schimbarea reprezentanților societății civile care lipseau din rea voință sau indiferență (guvernul putând solicita alte persoane), ci de extirparea asociațiilor în sine.
Iar aparent nu i-am putea acuza prea mult nici pe cei ce au intrat în grațiile Guvernului. Chiar dacă au dat din coate, chiar dacă au promis că stau frumos, cu mâinile în poale, la masă guvernului. Pentru că în scopul reprezentării intereselor lor, scopul ar putea scuza ipocrizia, nu?! Trist e că, deși știau că nu aveau ce să caute la un asemenea nivel de reprezentare, practic în numele unei societății întregi, au acceptat. Și nici nu e cert că arvuna pe care o așteaptă pentru sprijinul lor va veni…
„Cine nu vede, nu aude și tace, trăiește o mie de ani în pace”, nu?!…
Lasă un răspuns