Ca o frunză în vânt…

Problema nu este că un referendum a eşuat. Tragedia acestei țări, drama noastră ca români este că am devenit un popor letargic, uşor de manipulat, care e gata să-şi vândă şi sufletul! Mă dor aceste cuvinte, aşa că nu mai continui…

A sta acasă însă la Referendum, la orice referendum!, a nu participa la vot pentru țara ta denotă imaturitatea politică, infantilismul, lipsa acută de caracter. Cât m-aş fi bucurat să văd urnele luate cu asalt – chiar dacă rezultatul Referendumului ar fi fost negativ! Ceea ce am văzut însă a fost Lenea şi Nepăsarea, Comoditatea, Letargia, Indiferența față de propriul popor. Practic, am stat acasă şi nu am votat sau ne-am luat după cineva care ne-a explicat savant că totul e în zadar, mai de fiecare dată… După aceea ne-am plâns de milă, i-am înjurat pe corupți, incompetenți, pe toată lumea. Numai pe noi ne-am uitat… Ne-am absolvit singuri de orice vină! Ne mințim şi astăzi fiecare, cum putem… Ce rost mai are însă, întreb, să ieşim în stradă, ca ipocriții, împotriva vreunui guvern dacă, de fiecare dată, refuzăm să ieşim la vot?!

Niciun lucru nu este fără importanță şi nicio temă nu este „de niciun interes”!, cum ni se spune, cum ni se inoculează… Tăcerea noastră sau absenteismul înseamnă doar Complicitate şi Culpabilitate în fața Istoriei! („Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.” (George Orwell)).

Să nu înghițim laudele deşănțate ale politicienilor, aşadar! Nu suntem nici „popor modern”, şi nici nu avem de ce să fim mândri cumva de momentele jenante din istoria noastră! Sărăcia noastră spirituală este de speriat. În sufletul celor mai mulți, nu mai există nimic azi… Nici dragoste, nici bunătate. Nici cinste, nici compasiune. Nici demnitate. Uitați-vă la dezbaterile „intelectuale” de pe internet, la avalanşa de URĂ! Adică, poți foarte bine să nu fi de acord cu cineva. Dar nu ai niciun drept să fi grosolan, suburban, primitiv, necioplit sau obscen. Vulgaritățile nu înlocuiesc niciodată frumusețea spirituală. Ele nu spun nici ceva despre persoana pe care o contrazici, ci despre tine…

După Referendum, un profesor explica savant la televizor că lupta se dă, azi, între Tradiționalişti şi Progresişti, unde, bineînțeles, Tradiționaliştii sunt legați cu un lanț de aur – şi, mândri de ei înşişi îşi spun, „Lanțul acesta este de aur!- iar Progresiştii, ca ființe evoluate, îi privesc sceptic, spunându-le, „Un lanț, fie şi de aur, tot un lanț este!”.

M-am gândit în clipa aceea dacă mai trăim cumva prin peşteri sau dacă am rămas cumva izolați prin locuri pustii… Nu, am realizat eu, toți ne-am alfabetizat acum, avem facebook, putem înjura nestingheriți pe oricine din lume oricând! Am evoluat sau involuat toți, deci! Aceasta este concluzia!

Şi-atunci, cum să împarți lumea în Tradiționalişti şi în Progresişti?!… Dacă autoritățile ne obligă să renunțăm la cuvintele sacre, Mamă şi Tată, şi să adoptăm în schimb, „Părinte nr. 1” şi „Părinte nr. 2”, nu ar fi mai „politically correct” să ne numim „Oameni-de-tip-A” şi „Oameni-de-tip-B” sau „Zero-tăiat” şi „Zero-barat” sau… oricum?!

De ce să-i etichetăm pe unii drept „Tradiționalişti-Medievali-Înapoiați-Fundamentalişti” – şi, în plus, să-i legăm şi cu un lanț zdrobitor!- iar pe alții să-i numim „Fanii Progresului”, „Locomotiva Luminii”, „Neanderthalii Modernizării”? Iar acest lanț de aur, de care unii se simt profund legați, nu este în niciun fel un lanț! Este grăuntele, sâmburele de Spiritualitate pe care orice Om ar trebui să-l aibă în suflet.

Spiritualitatea aceasta ne interconectează! Nu poți să-ți calci Spiritul în picioare pentru că aşa vrei tu sau pentru că te-ai „modernizat”. Dacă faci lucrul acesta, îți pierzi Rădăcinile, Identitatea, rămâi fără niciun Dumnezeu. Rămâi o frunză în vânt, la dispoziția altora, sărac pe pământ, cu un suflet gol…

One Response to Ca o frunză în vânt…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*