În toată istoria noastră nu am fost atât de dezbinați… Adevărat, de mare „ajutor” a fost comunismul, care ne-a învățat să luptăm între noi, iar acum ne învață ce e competiția, egoismul („să moară capra vecinului”) sau „cine împarte parte își face”. Oare ne vom trezi la realitate și când? O vorbă cu tâlc din Sfânta Scriptură spune să alegi în viață ceea ce te face fericit, în primul rând pe tine, dar să nu uiți nici de semenii tăi cum. Atunci nimeni nu-ți poate reproșa că ești egoist. Trebuie să ne gândim că nimeni nu-și dorește să aibă în jurul său persoane deprimate, cu gândiri negative. Toți vrem în jurul nostru persoane pozitive, care să ne inspire în a acționa în bine. Doar că, din păcate, i-au înghițit pământul pe cei cu gândiri și fapte pozitive, rămânându-ne în țară pleava societății, analfabeții, vânzătorii, distrugătorii și trădătorii de neam, hoții, mincinoșii și criminalii.
Mulți spun: „Alege sa fii o persoană pozitivă, fericită, și vei vedea cum atragi lângă tine același tip de persoane.” Așa o fi dar, atâta timp cât noi am fost și suntem înconjurați de coșmarurile nesiguraței și al traiului de zi cu zi, care ne urmăresc pas cu pas de 29 de ani, nu știu cum am putea avea liniștea și fericirea dorite. Nu poți oferi fericire cuiva daca tu nu o ai. Nu poți cere fericire cuiva, dacă tu ai avut-o până acuma, dar, nici nu ști să te bucuri de ea, atunci când o ai. Sincer vă spun că odată cu lovitura de stat din 1989, în România situația s-a înrăutățit din rău în mai rău. Atunci, poate vă întrebati: „Care fericire? Unde naiba e acea fericire, că o caut de atâta timp și nu o găsesc? Este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân… Încă de mic copil am auzit expresia: „Omul, cât traiește, învață!” Însă, cu părere de rău, sunt foarte mulți care nu au înțeles-o pe deplin sau la justa valoare, ori au înțeles-o greșit. Acum, adult fiind, mereu îmi aduc aminte acea vorbă, astfel că, în fiecare zi învățăm ceva nou, doar că, din păcate, tot ignoranți vom muri.
Ce este cel mai rău este că tot ce învățăm… învățăm pe propria noastră piele, din cauza guvernanților. Oare chiar trebuie să trecem prin astfel de coșmaruri și răutăți, ca, mai apoi, să înțelegem pe deplin în ce parte sau pe ce val ne duce corabia distrugerii României? Până când trebuie să mai strângem din dinți pentru a putea ajunge la destinația bună, în timp ce sufletul ne este plin de rănile minciunilor, trădărilor, batjocurilor… iar noi trebuie să continuăm pașii pe drumurile întortocheate, pline de labirinturi, însă cu gândul pozitiv că nu avem altă alegere de a trăii?! Suntem învățați cu ideea că pentru noi banul reprezintă puterea totală. In orice instituție, când vedem pe cei cu bani cum intră înaintea noastră, nepăsându-le și necunoscând în adevăratul sens expresia –„ce e aia coadă?” și ies în cinci minute cu treaba rezolvată, uitându-se de sus la cei care își așteaptă rândul, ba, uneori, mai și trântesc ușa la ieșire să își facă remarcată prezența. În trafic îi vezi dupa modul brutal în care conduc, intră pe interzis sau intră în față ca și când nu am exista, și toate astea din cauză că nimeni, de frică, nu comentează. Probabil de frica puterii banului sau, mai rău, al puterii pumnului, căci, nu trebuie uitat, uneori se mai folosește și asta.
Puțini dintre cei aparținând vechilor generații ne mai îndeamnă la onestitate, altruism, curaj, dragoste, înțelegere între noi, oamenii… Să nu mai fim atât de răi între noi și să nu mai întreținem dezbinarea și ura, fiindcă nu acestea ne reprezintă, ci ne cataloghează ca fiind un popor de nimic, că ne mâncăm între noi. Prea ne dăm după societate, cum vor guvernanții, însă fără niciun rezultat, fiindcă răutatea din noi nu ne lasă. Chiar să mai acceptăm să credem că ne-am născut doar să supraviețuim precum animalele, nu spre a trăi în cinste și omenie? Să ne bucurăm și să ne mulțumim că putem supraviețui cu tot ce ne dau acești penali și agramați iresponsabili? După părerea mea, lor nu trebuie să ne mai plângem de acest trai mizer, în mintea lor trăim în condiții mai mult decât prielnice și să nu ne plângem tot mereu că nu avem bani.
Aceste personaje – nici nu știu cum le pot numi mai potrivit: lepre, ticăloși, infatuați… sunt cei care domină, distrug și îngroapă România în datorii. Se consideră un bun exemplu de urmat, trebuie urmat, dar nu apără drepgatea și adevărul, ci chiar ei dau legi strâmbe și ordonanțe după ordonanțe după bunul lor plac, scăpându-i pe cei pasibili de pușcărie. Eram singura ţară din lume fără datorii externe, bine organizată, bogată, cu fabrici și uzine, şi acești trădători ai neamului românesc au recurs la cele mai josnice mârșăvii pentru a ne fura munca și toate bunurile ţării, dezbinându-ne între noi, înrobindu-ne şi luându-ne dreptul de a ne mai răscula pe viitor împotriva lor. Nu ne-au luat doar ţara, ci și personalitatea, demnitatea, onestitatea, curajul, unitatea de neam în care am trăit istoric liberi, dar nu am conștientizat până ce aceşti huligani ne-au păcălit cu o libertate falsă şi perversă.
Ne-a mai rămas doar şansa de a ne înarma cu cinstea, demnitatea şi curajul strămoşilor, mergând în căutarea adevăratei judecăţi și dreptăți. E singura cale! Noi trebuie să fim adevărata justiţie, pentru a avea o judecată dreaptă. Sper ca sângele străbunilor noștri să scurgă iară prin venele noastre, iar inima noastră națională să bată iar cu mândrie!
Lasă un răspuns