Prin vrerea marilor lichele, românii-noată în belele!

Iată că am ajuns să vedem și să auzim în România pesedizată (mai exact, România penalilor dragnieni) ceea ce este de neimaginat într-o democrație neoriginală: după tăioasele și, în același timp, perfect îndreptățitele critici venite din partea oficialilor europeni (în principal din partea lui Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene) privind gravele abateri ale actualilor cârmuitori români de la normele europene ale statului de drept (respectarea drepturilor cetățenești, independența reală a Justiției, separarea puterilor în stat), aceștia nu numai că nu și-au recunoscut vina și n-au promis revenirea grabnică la normalitate, întru reducerea sancțiunilor ce vizează țara noastră, dar, cu grobiană mânie proletară, chiar au trecut la contraatacuri ce urcă năucitor pentru românii cu scaun la cap de la demisia cerută lui Timmermans de către preapenibilul Șerban Nicolae și până la vânturarea ROEXIT-ului (unde altundeva decât la Antena3?!), idee azvârlită în spațiul public de triada Liviu Dragnea – Daniel Dragomir – Marian Munteanu.

Adică, ce mai, o sinistră triadă formată dintr-un lider politic cu îndestulătoare acte doveditoare de megarăufăcător, un fost colonel SRI luat la întrebări incomode de DIICOT (l-am numit pe D. Dragomir) și un informator la fosta Securitate, fiecare dintre ei meritând din partea cetățenilor onești ai acestei țări să fie tratați cu dispreț, nicidecum cu atenția ce li se cuvine veritabililor formatori de opinie. Evident, cu un plus de dispreț și silă pentru vătaful de Teleorman, despre care se știe că acționează potrivit dictonului latin „Aut Caesar, aut nihil” (Ori Cezar, ori nimic). Vasăzică, pentru el nu mai este cale de întoarcere și speranță de căință, căci – având grijă să ne înștiințeze că nu vrea să plece ca un prost din viața (de huzur, adaug eu) și din funcții – lesne se poate deduce că nu va ezita nicio clipă să dea foc României pentru a-și salva pielea de ultranelegiuit.

Și o va face atâta timp cât camarazii de partid și potlogării se postează în jurul lui și-i cauționează poziția decizională din statul…paralel cu trebuințele celor mulți, fapt pentru care ipochimenul își permite ca, prin intermediul unor jalnici trepăduși de teapa lui Iordache și Nicolicea, să schimbe legile și procurorii după cum vor mușchii lui (a se citi „după cum cer dosarele sale pe rol”), să-i dea cu tifla președintelui României, să facă din guvern o caricatură și, așa cum s-a întâmplat pe 10 august, să transforme forțele de ordine în forțe de represiune, să fragilizeze relațiile cu Uniunea Europeană și SUA prin sfidătoarea încredere acordată în ultimul timp unei Federații Ruse total vlăguită de sancțiunile occidentalilor, prin demararea procedurilor de rechemare a ambasadorului Statelor Unite la București (Hans Klemm le stă pesediștilor ca sarea în ochi pentru criticile aduse recentelor derapaje din Justiție), respectiv pentru neghioabele calificative întrebuințate de partea română la adresa Uniunii Europene și a oficialilor ei (inclusiv stupizenia cu demisia lui Timmermans) și – nu în ultimul rând – să devină respingător de lamentabil prin amenințarea cu ROEXIT-ul în felul următor: „Dacă nu ne lăsați să ne facem mendrele, ci mereu ne trageți de mânecă, ceea ce în termeni diplomatici se cheamă amestec brutal în treburile noastre interne, atunci vom proceda ca britanicii! Mai presus de banii voștri, care de fapt sunt ai noștri și pe care nu-i vedem decât cu țârâita sau deloc (sincer, ne-am săturat până peste cap să justificăm fiecare eurocent!), se situează libertatea noastră aparentă și independența noastră tradițională, chiar dacă ambele sunt cu cântec și se concretizează în bătuta pe loc…”

Tot ce se poate ca Partidul Social Democrat (PSD), specializat în distorsiuni și manevre, să demareze în viitor procedurile plebiscitare pentru ieșirea din Uniunea Europeană, invocând stridentele inegalități dintre țările membre, mai precis dintre statele apusene și celelalte. De parcă România ar fi avut vreodată același statut istoric cu Franța, Germania, Italia sau Spania, ar fi membru fondator al acestui organism suprastatal și ar avea o situație economică înfloritoare. Sau și mai și, de parcă țările apusene ar fi obligate să-și reducă vitezele motoarelor economico-sociale, până când România, deocamdată producătoare și exportatoare doar de probleme (sociale, financiare, juridice etc.), nu se va mai încăpățâna să ruleze cu frâna mentalităților și năravurilor păgubitoare, ci își va folosi toate energiile constructive (bogățiile minții, solului și subsolului)  întru reducerea decalajelor ce-o situează la coada statelor din UE.

Da, dintr-o neroadă trufie politrucianist-pesedistă putem să urmăm exemplul britanicilor, asta după ce atâția alții s-au făcut luntre și punte ca să fim acceptați în UE și NATO, dar forța economică, așezarea geografică și limbile vorbite de cele două popoare vor face ca niciodată BREXIT-ul să nu fie pe picior de egalitate cu ROEXIT-ul. Bașca faptul că din ce în ce mai mulți britanici regretă ieșirea necugetată din UE și întreprind tot ce le stă în putință ca să revină în marea familie a europenilor inegal uniți.

N.B.: Nu-i imposibil ca lichelele cu ștaif din PSD să utilizeze referendumul „Familia tradițională”, după validarea acestuia, drept rampă de lansare spre un ROEXIT la fel de tradițional (sic!). Că doar prin ieșirea din Uniunea Europeană, alde ăștia nu au nimic de pierdut, ci numai de câștigat cu rușii, chinezii, turcii, arabii, coreenii sau oricine va oferi mai mult pentru ceea ce le-a mai rămas românilor în această țară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*