Exodul durerii sau România de dincolo de granițe

Pentru că sistemul politico-social, criminal, a avut grijă să scindeze românitatea în mai multe segmente preferențiale, conform intereselor anti-cetățenești, la ora actuală se vorbește tot mai mult despre o Românie aflată peste graniță. Așadar, românii plecați în afară la muncă au ajuns să fie etichetați cu diverse apelative injurioase ca și când nu și-ar mai merita apartenența la patria mamă, deși ei au ales, din motivații de natură finaciară, calea către o viață mai bună. Poate fi acest aspect condamnabil? Oficial în estimări, aproximativ cinci milioane de români figurează ca emigranți muncitori stabiliți temporar în statele occidentale europene și nu numai. O cifră colosală dacă este să ne raportăm la numărul total al populației țării.

Și, totuși, de ce au plecat și de ce încă mai pleacă în cumplitul exod? O fi vreun moft de-a lor sau ce? Dacă este să ne gândim, mulți dintre cei care aleg să emigreze sunt în majoritate tineri, absolvenții de studii medii sau superioare, care doresc să presteze o muncă degradantă în schimbul unei sume de bani care le asigură un trai decent. Tocmai lipsa perspectivelor de viitor într-o țară aflată la periferia lumii civilizate îi motivează pe acești tineri să caute o viață mai bună peste granițe. Consider că niciun român nu și-ar dori plecarea din țară, atât timp cât factorul financiar nu ar juca un rol primordial în clădirea unui viitor cât de cât decent, asumat cu anumite riscuri și compromisuri.

Viața românului aflat la muncă în afară nu este tocmai roz însă motivația principal este mai presus de orice inconveniente, cunoscute ca efecte negative ale plecării în masă: familii dezbinate, lipsa forței de muncă, scăderea natalității, imaginea negativă a țării pe plan extern datorată infractorilor, dar pe lângă aceste aspecte neplăcute trebuie scoasă în evidență și partea bună a lucrurilor. Cum mai toate sectoarele productive interne au fost falimentate iar locurile de muncă din țară sunt puține și prost plătite, se tot trâmbițează în presă că România duce lipsă de forță de muncă, lipsind din calcule un million de muncitori… dar, logic socotind, cu ceilalți încă patru milioane de români ce s-ar mai fi întâmplat dacă alegeau să rămână în țară? Statul ar fi continuat să împrumute bani de la bănci cu dobândă mare  ca să le asigure salariile mizere, iar nemulțumirile acestora ar fi ajuns la cote maxime, culminând cu greve și proteste violente la ordinea zilei.

Plecarea peste graniță a acestor nefericiți ai sorții a venit ca o mană cerească pentru clica politică mafiotă care speculează fenomenul emigrării în avantaj propriu. Anual intră în țară sume de zeci de miliarde de euro trimise de românii aflați la muncă peste hotare… și, ce e drept, acești bani merg în sistemul privat, însă, cum majoritatea angajaților din țară muncesc în circuitul  privat, acești bani proveniți din extern îi ajută foarte mult. Și astfel, datorită celor plecați și cei din țară trag foloase, numai că puțini dintre ei au demnitatea s-o recunoască. Fără niciun dubiu, unul dintre factorii stabilizatori ai economiei l-a reprezentat contribuția substanțială  prin remitere valutară  a românilor din diaspora  pe parcursul anilor de la aderarea țării în U.E.

Cât despre protestul organizat de diaspora din data de 10 august, s-a preconizat să fie un miting îndreptat împotriva întregii clase politice, însă, din păcate, presa părtinitoare și aservită  uneia sau alteia dintre taberele politice adverse a distorsionat adevărul. Mai mult decât atât, au fost infiltrate anumite entități asociate și sponsorizate de organizațiile Soroș din teritoriu pentru a deturna acțiunea în favoarea grupului militant civist numit REZIST. Frecvența articolelor scrise pe Facebook și a unor știri televizate sugerează ideea unei lovituri de stat, o diversiune vehiculată de tabăra PSD, care emite ipoteza unei  încercări de preluare a întregii puteri de către Opoziție. Violența cu care s-au manifestat jandarmii împotriva protestatarilor pașnici denotă caracterul reminiscient comunist al clasei politice care își dresează câinii de pază să reacționeze cu o cruzime specifică doar naturii lor. În acest context se explică aversiunea politicienilor  împotriva românilor aflați peste granițe, deoarece aceștia au luat contact cu o lume civilizată și își doresc o schimbare majoră în țara lor.

Așa că, domnilor politicieni și susținători ai acestora, cei care îi numiți pe românii din afară hoți, cerșetori, spălători de funduri… generalizând partea negativă, luați aminte că acești oropsiți ai exodului au infinit mai multă demnitate și onoare decât domniile voastre care v-ați instalat în fotoliile Puterii datorită compromisului murdar, al trădării și al intereselor meschine. Luați aminte, domnilor fățarnici! Românii care îngrijesc bătrânii prin Italia, cei care  muncesc prin ferme sau ceilalți care prestează alte feluri de munci, aparent refuzabile, dar onorabile, merită respectați și apreciați pentru efortul lor de a trimite bani într-o țară falimentară care nu produce nimic decât pagube cetățenilor. Nu le mai imputați vina de a fi ales calea străinătății în detrimentul unei vieți austere trăită în țara natală care nu le oferă nimic, din cauza nepăsării și a ignoranței voastre față de proprii voștri cetățeni!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*