Palatul brâncovenesc de la Potlogi (jud. Dâmbovița), o oază de liniște și amintiri

Auzisem de Curtea Domnească a Domnitorului Constantin Brâncoveanu de la Potlogi doar în trecere. Dar, de data acesta, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi a intrat în atenția mea total neașteptat. Vizitasem Peștera Ialomiței din masivul Bucegi, iar după o discuție despre speologie cu domnișoara de aici, de la casa de bilete, am primit un album cu Potlogiul și unul cu Ansamblul Curții Domnești de la Târgoviște. Impresionat de gest (mulțumesc, încă o dată!), după vizitarea cavității carstice amenajate modern și igienizate, am hotărât să vizitez cele două obiective. La Târgoviște aveam să descopăr schimbări benefice și notabile, iar în privința Potlogiului, surpriză totală: aici se găsește un ansablu arhitectural asemănător până la identificare cu Palatul brâncovenesc de la Mogoșoaia (jud. Ilfov), de lângă București. S-au făcut de curând restaurări ample din bani europeni, iar ansamblul este ca o mică bijuterie, într-o oază de verdeață. A doua surpriză a fost turul ghidat în interiorul palatului. Doamna care ne-a luat în primire ne-a oferit tot felul de detalii picante din viața domnitorului și a boierilor de pe la anul 1700. Mi-a plăcut mult că n-a fost o lecție plictisitoare de istorie, nici un discurs pretențios, desprins din cărți, ci mai degrabă mici anecdote care au pus lucrurile în context.

Totuși, pe scurt, Constantin Brancoveanu a construit Palatul de la Potlogi într-un singur an, în 1698, pentru fiul lui Constantin. Înăuntru am văzut mantii din acea perioadă, obiecte de mobilier realizate după descrieri cât mai fidele din cărți, dar și obiecte originale cum ar fi unul dintre cuferele de călătorie ale lui Brâncoveanu. În 1714, după ce domnitorul a fost decapitat, turcii au devastat palatul crezând că-i aur ascuns pe undeva. Tentative de restaurare au mai fost de-a lungul timpului, însă doamna care ne-a ghidat prin palat, precum și câțiva dintre vizitatori își aminteau că au copilărit printre zidurile palatului abandonat și camerele erau goale, geamurile sparte, iar pereții încercați de vreme. Restaurarea cu fonduri europene a fost demarata pe vremea Elenei Udrea (2011) și continuată până în noiembrie  2015, când ansamblul a fost deschis publicului. Nouă toată experiența de la Potlogi ne-a priit. În palat am văzut mobilier de epocă, obiecte de folosință casnică, hainele de pe vremuri, dar și sigilii, paftale și inele de epocă. Dar benefică a fost și plimbarea prin grădina palatului, reconstituită peisagistic. E drept că domeniul de la Mogoșoaia este ceva mai ofertant, mai mare, mai amenajat, însă aici la Potlogi, parcul se află în plină creștere, iar vizitatorii deabia dsecoperă o nouă locație de vizitat.

În trecut Potlogiul era traversat de drumul principal de circulație ce lega Bucureștiul de Târgoviște și Craiova. Chiar acest lucru l-a determinat pe domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, în anul 1698 să ridice în centrul localității un frumos palat spre a fi lăsat moștenire fiului său Constantin, după cum grăiește pisania așezată pe fațada de sud a palatului: „Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”. Această inscripție de consacrare (pisanie) este unul dintre puținele elemente păstrate din edificiul original. Este decorată cu un frumos vultur valah („urmaș” al totemului getic „Mamei Gaya Vultureanca” de acum peste 2500 de ani), este scrisă în grafia chirilică locală, folosită în Valahia și Moldova până la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta menționează în inițiale la colțuri numele și titlul fondatorului Palatului Potlogi: „Io [Eu/ salutare], K [Constantin], B [Brâncoveanu], V [Voievod]“. Curtea palatului este de formă rectangulară, fiind străjuita la nord de albia fostului heleșteu, iar pe celelalte trei laturi de un zid impresionant de incintă. Această curte a fost împărțită după obiceiul vremii în trei segmente, separate între ele prin ziduri și clădiri anexe: curtea de primire care leagă poarta principală de incinta palatului, curtea de serviciu, destinată gospodăriei, iar la nord între palat și heleșteu se aflau grădinile palatului. Principala construcție a curții, palatul (care măsoară 32 metri în lungime și 23 lățime), este o construcție de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniță boltită, un parter și un etaj. Pivnița este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află „loggia”, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită „a chelarului”, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei.

Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut acești pereți erau decorați și cu picturi murale astăzi total distruse. La exterior, palatul este tencuit și păstrează fragmentar un decor în stuc asemănător celui din interior. În incinta curții se pot vedea fragmente de fundație ale cuhniei, acum reconstituite (colțul de sud-est), ale slomului (vest), precum și ruinele casei vechi care mai păstrează beciurile și o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de est, dar având curte separată, se găsește biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie a Brâncoveanului ridicată în anul 1683. Curtea brâncoveneasca de la Potlogi reprezintă un nucleu de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin structura arhitectonică și plastica decorativă prezentă aici. Astăzi, ansamblul muzeului este declarat monument istoric, având codul DB-II-a-A-17654. Patru ani au durat lucrări în cursul cărora palatul a fost renovat și mobilat cu obiecte autentice din patrimoniul Complexului Național Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște, iar o parte dintre clădirile din curte au fost reconstruite, astfel încât să arate ca în vremea lui Constantin Brâncoveanu, ansamblul Palatului Brâncovenesc de la Potlogi a fost inaugurat, într-un cadru festiv, duminică 29 noiembrie 2015. Pentru punerea în valoare a ansamblului, dar și în amintirea și pomenirea domnitorului martir, la 15 iulie 2004, de Ziua Comunei Potlogi, în apropierea intrării în curtea Palatului Brâncovenesc a fost inaugurat un monument dedicat domnitorului Constantin Brâncoveanu, operă a sculptorului Olimpiu Petre, cunoscut și ca Eli Petre. Astăzi, chipul domnitorului fixat în piatră, ne privește cu înțelegere și ne invită să vizităm Palatul său de la Potlogi. Să nu-l lăsăm să aștepte prea mult…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*