Întregul complex arheologic „Porolissum” de la Moigrad (jud. Sălaj), este o adevărată comoară pentru arheologi. Aceștia știu acum aproape în detaliu cum arăta Castrul roman aflat pe Dealul Pomăt, sau orașul roman Porolissum – capitală a provinciei romane Dacia Porolissensis. Chiar dacă din imensul sit arheologic de aici doar o mică parte este scoasă la suprafață, specialiștii arheologi au reușit să cartografieze prin metode nonevazive întregul complex. Desigur, surprize pot apărea oricând, mai ales cu ocazia unor lucrări de infrastructură ce necesită descărcare de sarcină arheologică. Așa s-a întâmplat recent, în anul 2015, când la suprafață a ieșit un sarcofag din epoca romană, singurul de acest fel descoperit aici. Descoperirea sarcofagului este una extrem de importantă pentru că pe de o parte este singurul sarcofag roman descoperit la Porolissum, iar pe de altă parte pentru că oferă specialiștilor informații despre obiceiurile și ritualurile funerare romane. Sarcofagul a fost descoperit întâmplător, odată cu lucrările executate în sit de către o firmă specializată în instalații electrice.
Se știe că ansamblul arheologic de la Porolissum se află în atenția oficialităților județene, care implementează aici (dar și la castrul roman de la Buciumi) un proiect valoros. Este vorba despre proiectul intitulat „Circuitul castrelor romane din județul Sălaj” implementat de Consiliul Județean Sălaj, prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, contribuie la valorificarea patrimoniului istoric și redarea acestuia circuitului turistic, prin crearea unei infrastructuri specifice. Concret, vrând să sape un șanț care să adăpostească cabluri electrice, undeva aproape de Vama romană (la intrarea în complexul arheologic), muncitorii au dat de ceva care la prima vedere părea a fi o piatră mai mare. S-au chinuit puțin mai mult dorind să scoată acea „piatră”, pe care au rămas urmele zgâriate ale utilajului cu care au lucrat. Au fost opriți însă la timp, iar arheologii sosiți la fața locului au decopertat ceva ce aduce a sarcofag. Capacul sarcofagului, pe care se văd ca niște zgârieturi urmele utilajului de săpat șanțuri, are dimensiuni apreciabile. Este ca un acoperiș de casă, în două ape, având la fiecare capăt ornamente specifice unui monument funerar. Nu are nici o inscripție, iar în partea dreaptă, în a doua treime, pare a fi ciobit.
Așa cum explică istoricul Horea Pop – din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, această ciobitură a capacului este indiciul că sarcofagul a fost jefuit în antichitate. Este tehnica folosită de jefuitorii de morminte; capacul sarcofagului fiind prea greu (în cazul nostru o tonă și jumătate), se spărgea o parte a sa, doar atât cât jefuitorul să-și poată introduce mâna înăuntru. Apoi conținutul sarcofagului era extras afară. Ciudată și oarecum nefirească este și amplasarea sarcofagului, într-o zonă ce nu are de a face cu necropolele descoperite în jurul castrului și a orașului roman. Sarcofagul din calcar cioplit, vechi, probabil, de aproape 2.000 de ani, a fost descoperit în zona sacră din complex. Potrivit arheologului Horea Pop, şeful Secţiei de Cercetare din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, acest prim sarcofag descoperit la Porolissum nu a apărut, aşa cum ar fi fost de aşteptat, în necropolele din complexul arheologic, ci a fost descoperit întâmplător, în zona sacră, mai exact între templul zeului Bel şi vama romană, în apropiere de drumul roman. A urmat apoi ridicarea capacului sarcofagului, care cântăreşte aproximativ o tonă şi jumătate, dezvăluindu-se astfel arheologilor conţinutul pe care, până în acel moment, doar îl anticipau. Specialiştii Muzeului Judeţean au trecut la cercetarea acestui conţinut, reprezentat, din nefericire, de numai câteva oseminte. „Din păcate, conţinutul sarcofagului a fost jefuit integral în antichitate. Scobitura căutătorilor de comori este evidentă în capacul sarcofagului, iar materialul scos de acolo se află în cutie, ceea ce înseamnă că jaful s-a petrecut chiar în acel loc. Hoţii au furat tot, inclusiv opaiţul cu care morţii erau, în mod obligatoriu, îngropaţi”, explică Horea Pop. Ce este, însă, deopotrivă, interesant şi intrigant este faptul că din sarcofag au dispărut şi o parte dintre oasele celui îngropat acolo, ceea ce ar putea duce cu gândul la ipoteza că în respectivul mormânt ar fi fost îngropat un sfânt. „Nu am găsit nici un os lung, de genul femurului, care ştim că se păstrează bine în timp. Am găsit doar o mandibulă, un radius şi un cubitus de la o mână, un fragment de humerus şi câteva oase mai mici. Este straniu…”, completează arheologul.
Chiar dacă, în lipsa unor cercetări amănunţite, nu se pot spune cu certitudine, deocamdată, foarte multe lucruri despre sarcofag şi despre persoana îngropată în el, Horea Pop susţine că defunctul a fost, cu siguranţă, un personaj important pentru c omunitate, fapt ce decurge, pe de-o parte, din aşezarea sa într-un sarcofag, lucru deloc comun la acea vreme, dar şi din poziţionarea sarcofagului în afara necropolei, într-un loc izolat, privilegiat. „Oasele păstrate vor fi date spre analiză unui antropolog pentru a avea informaţii despre personajul depus în mormânt. Din fericire, avem mandibula acestuia din care se va putea extrage ADN şi se va putea face o datare precisă cu carbon C14”, spune arheologul sălăjean. Deocamdată, se presupune că sarcofagul ar fi de epocă romană, însă arheologii nu exclud varianta ca el să aparţină unei perioade mai târzii. Complexul Arheologic Porolissum este situat pe limita de nord a Imperiului Roman şi include un castru roman, unde erau cantonaţi soldaţii care apărau frontiera. Oraşul roman dezvoltat în jurul castrului a fost capitala provinciei Dacia Porolissensis, primind statut de municipiu la începutul secolului al III-lea. Complexul a fost inclus, alături de Castrul Roman de la Buciumi, în proiectul „Circuitul castrelor romane din Sălaj”. Printr-o cercetare arheologică susținută a siturilor arheologice din întreaga țară vom avea mai multe date despre viața pe aceste meleaguri, reușind astfel să scriem o istorie adevărată, cu cât mai puține semne de întrebare. (G.V.G.)
Lasă un răspuns