Castrul roman de la Pietroasele (jud. Buzău)

Castrul roman de la Pietroasele nu face parte din sistemul de apărare creat de împăratul Traian după cucerirea Daciei, precum cele aflate pe Valea Teleajenului, la Drajna de Jos și Mălăiești. Acestea două au funcționat atunci destul de puțin, fiind cucerite de către dacii liberi, ceea ce i-a făcut pe romani să se retragă pe un alt aliniament, spre „inima” auriferă a Daciei (pentru apărarea pasului Rucăr – Bran au ridicat Castrul Cumidava la Râșnov și Castrul Jidava la Câmpulung Muscel). Castrul din Buzău (Pietroasele) a fost descoperit întâmplător în anii ’70. Dimensiunile fortificației este de 124 m x 158 m, având printre clădirile decopertate și recunoscutele therme (băile romane). Campania de cercetare arheologică de la Pietroasele s-a desfășurat în anul 2003 (după cercetările preliminare din anii ’70), dar din lipsă de fonduri a fost întreruptă și reluată abia în anul 2007. După evaluarea descoperirilor făcute, se crede că acest castru a fost construit de către împăratul Constantin cel Mare, în perioada campaniei din anul 332 d.Hr. dusă împotriva goților de la nord de Dunăre.

În această campanie armata bizantină, condusă de Constantin al II-lea – fiul împăratului, îi înfrânge pe goți și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. În acest castru buzoian se instalează  Legiunea a XI-a Claudia venită de la Durostorum (Silistra, în N-E Bulgariei). Noua frontieră nordică a Imperiului roman de răsărit a coincis o vreme cu Brazda lui Novac, limes întărit de castrul roman de la Pietroasele, controlând astfel coridorul dintre marea curbură a Carpaților și cotul Dunării de la Galați, o entitate geografică ce făcea legătura între frontierele imperiului și popoarele migratoare care sălășluiau în Stepa Pontică, în Caucazul de nord și poate și mai departe, în Asia Centală. Prin acest coridor nord – pontic popoarele migratoare,  ca goții, hunii, avarii sau vechii bulgari, vor trece ca o furtună și vor lovi imperiul, grăbindu-i astfel sfârșitul. Se crede că scopul construirii acestui castru, aici, la frontiera nordică a imperiului, era să semnaleze avansul hoardelor migratoare ce se apropiau de imperiu, dar și să furnizeze o primă linie de apărare împotriva acestora. Castrul din Pietroasele a fost dotat din această cauză, probabil, cu cei mai buni soldați romani ai acelei epoci. În necropola alăturată s-au descoperit monede din perioada împăratului Constantin al II-lea. O raritate o constituie „siliqua” în greutate de 2,09 g emisă de Oficina din Arles. În situl arheologic din apropiere au fost găsite fragmente de olane romane, provenind de la rețeaua de alimentare cu apa a castrului și așezării civile din sec. IV d.Hr., precum și o instalație de aducțiune și de distribuire a apei săpată în piatră. Situl arheologic, compus din necropolă, castru, therme şi aşezare civilă, este încadrat în lista monumentelor de patrimoniu de clasă A. Deşi săpăturile arheologice au început în anii ’70, ultimele descoperiri arheologice au fost făcute sub presiunea descărcării de sarcină a zonei pe unde trebuie să treacă Drumul Vinului.

Arheologii de la Muzeul Judeţean de Istorie Buzău au descoperit astfel noi ziduri care înconjoară „Edificiul cu Hipocaust” (denumirea dată de specialişti thermelor romane). Specialiştii spun că ultimele săpături de la Pietroasele dezvăluie un edificiu mult mai vast decât şi-au imaginat vreodată, declarându-se surprinşi de această construcţie nou găsită. „Surpriza a venit după ce am săpat două şanţuri unde am descoperit nişte ziduri exterioare. Probabil că este vorba de zidul de incintă care închidea aria de aici. Pentru că este o construcţie de înaltă artă, cu finisaje speciale care nu au mai fost semnalate nici măcar în Bulgaria, ne aşteptăm la nişte descoperiri surpriză”, declara Marius Constantinescu, istoric şi arheolog în cadrul Muzeului Judeţean Buzău şi cel care se ocupă de şantier. Însă această nouă descoperire vine să completeze un ansamblu a cărei valoare deja era greu de estimat: cea a ruinelor sistemului de băi publice din Pietroasa, care sunt asemănătoare celor de la Roma. Caracteristica unică a acestor therme, egalată doar de cele de la Pompei şi Herculaneum, este faptul că au fost vreme de două milenii îngropate (mai exact din anul 360, când acestea şi-au încetat existenţa). Inventarul obiectelor găsite cu această ocazie duc la concluzia că aici a fost reşedinţa unui demnitar important trimis aici de Constantin cel Mare în urma reorganizării şi a reaşezării trupelor romane pe graniţa de nord a Imperiului pentru a proteja noua capitală, Constantinopol, de invaziile barbare.

Pietroasele este formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Ea se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al Dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice celebre, aici fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur („Cloșca cu puii de aur”). Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei comune: Pietroasa de Jos, Pietroasa de Sus și Șarânga, care au fost unificate în 1968. Deși inițial zona era un centru pentru extragerea de piatră pentru materiale de construcție, astăzi viticultura este principala ramură economică a comunei, cunoscută pentru vinul de Tămâioasă românească. Centrul de cercetare în viticultură aflat aici este administrat chiar de Universitatea de Științe Agronomice din București. De aceea se spune că există trei lucruri pe care turiștii trebuie să le știe despre comuna Pietroasele: tezaurul numit „Cloşca cu puii de aur”, vinul de Pietroasele şi situl arheologic care datează din timpul împăratul roman Constantin cel Mare.

Avertizările specialiştilor cu privire la faptul că lipsa pazei siturilor arheologice este de natură să creeze riscuri la adresa securităţii vestigiilor, cu atât mai mult cu cât în majoritatea siturilor straturile de cultură se află aproape de suprafaţa solului, fiind uşor accesibile unor persoane neautorizate, au rămas fără răspuns. Pietre din zidurile romane ale Castrului de la Pietroasele sunt folosite în continuare de localnici la alte construcții. Totodată, degradarea şi deteriorarea patrimoniului arheologic, accentuată şi de neadoptarea unor măsuri concrete de eficientizare a lucrărilor de specialitate la situl arheologic în cauză, poate duce la pierderea unui potenţial turistic important, asta deși autoritățile spun că acest monument antic va fi prezentat publicului în curând, prin amenajarea unui muzeu ce va cuprinde termele romane și zidul sudic de apărare.

Așteptăm deschiderea acestui muzeu… (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*