Să fii nr. 1 și să privești prin gard cum joacă alții!

Am citit mai multe explicații ale eșecului Simonei Halep la US Open. Nu m-a convins nici una. Nici cea a lui Wilander, nici a lui Chris Evert, care a mizat pe ea la simplu feminin, unde ar fi câștigat 3, 8 milioane dolari. Iar Sloane a declarat că o aștepta la cotitură, în semifinale! Ce să mai spun de explicațiile lui Cahill, penibile, care o dă mereu cu „emoțiile” jucătoarei pe care încă o mai antrenează!

Dar Mony, căreia i se zice Money, a pierdut și banii, și meciul cu Kanepi (locul 44 WTA), și prestigiul, și Gloria. Se tot caută explicații în afara adevărului. Adevărul este că Money nu este o jucătoare de locul 1, dar a ajuns acolo fiindcă altele nu se bat pentru așa ceva, nu le pasă. Nu e greu să ajungi nr. 1, greu e să te menții acolo onorabil. Dar iată că Halep compromite și această idee. Comite performanțe negative. Ea a demonstrat că poate fi învinsă de orice jucătoare din top 100! Iar un comentariu din „The New York Times” arată că Mony deține o altă performanță unică: nici un alt jucător nr. 1 din lume nu a reușit să participe la 34 de turnee de Grand Slam și să piardă la 12 dintre ele din primul tur!

Adevărul este că Halep a prins o conjunctură, cu Serena mămică, Azarenka la fel, cu Sharapova prinsă la cotitură, cu medicamente interzise, cu multe promisiuni neonorate, ca Muguruza, Keys, Kvitova, Pliskova, Svitolina, Ostapenko, cu jucătoare satisfăcute de ce fac, precum Kerber sau Wozniacki, cu alte talente care se bucură doar de plăcerea jocului, fiindcă nici una nu este ambițioasă ca Halep. Halep nu ne arată un tenis de excepție, cu jocuri care să le pună în dificultate pe adversare, să le scoată din ritm, nici nu pare că are inteligență pentru așa ceva, dovadă că intră în plasa jocului adversarei, se duce ca vițelul la abator, precum a făcut și în meciul cu Kaia Kanepi, și pierde.

M-ar fi bucurat să o văd că joacă precum Kerber în meciul cu rusoaica Margarita Gasparyan, un meci antologic. Sau alt meci superb între generații, cel dintre Wawrinka și Ugo Humbert, o mare, mare surpriză! Ce loc ocupă acești tineri, Margarita și Ugo? Ugo e în top 200, iar Margarita pe locul 502. Nu contează. Ei au arătat un tenis de mare frumusețe, asta contează! Așa cum m-a impresinoat și Anhelina Kalinina, venită din calificări, ca și Ugo. Dar ce spuneți de tânăra Muchova, locul 206, venită și ea din calificări, care a trimis-o acasă, fără drept de apel, pe răsgonflata Muguruza!? Nu mai spun de Aryna Sabalenka, sigur campioana de mâine, care a eliminat-o senzațional pe mult mai cotata Danielle Collins, SUA (primul set la 6-0!). Categoric, viitorul tenisului se află pe mâini bune. Așa cum trebuie să le felicităm și pe non-Halepele noastre, celelalte jucătoare din România, care au trecut de turul 1 și au făcut meciuri frumoase, ca Sorana Cîrstea, care a eliminat-o pe Alison Riske, o experimentată jucătoare americană. Ea, în turul II, o întâlnește pe Sharapova. Iată spectacol, iată șansa de a rămâne în competiție!

Ceea ce rămâne însă din Mony, imaginea ei, este lupta. O imagine de luptătoare. Și, ca orice luptător, mai obosește. Nu cred că este vorba de nici o presiune psihică, așa cum se comentează. De unde atâta psihic!? În meciul cu Kanepi era foarte relaxată, nici o emoție (Cahill, care e observator, nu antrenor, a văzut că-i „prea emoționată”!), nu părea deloc că-i pasă, nu avea pe umeri nici o cruce, nici o presiune, nici o obligație față de nimeni. Nu e prima oară când se străvede că ea își sfidează fanii. Dar nu ne interesează astfel de rațiuni. Clasamentul feminin are jucătoare de top de valoarea second hand, iar Mony rămâne cea mai valoroasă jucătoare second hand. Care este marca unei astfel de jucătoare? Inconsistența. Inconstanța. Și mai ales faptul că majotitatea celor care pierd, cum se vede masiv și la US Open, pierd pe mâna lor, datorită numărului mare de greșeli neforțate. Ca să fii profesionist, nu e nevoie să fii pe locul 1, e nevoie să existe un perfect echilibru între minte și corp, să funcționeze ireproșabil mecanismul gând-gest, atfel spus, să existe o unitate perfectă a ființei.

Mie îmi pare rău că US Open, cel mai puternic turneu de tenis al lumii, dotat anul acesta cu o sumă record, 53 milioane dolari, se desfășoară fără Simona Halep în el. Mi-ar fi plăcut să fie, să le facă adversarelor zile fripte. Să fie ca o sperietoare! Ferea, vine Money! Și îmi pare rău fiindcă niciodată nu am văzut-o pe Halep mai frunoasă. Americanii i-au găsit un costum cu totul stilat, de culoarea înghețatei crem (cea mai bună înghețată americană!), foarte rafinat, care o subția și o înălța. Ce înseamnă fashion! Ei da, o asemenea Halepuță nu merita să plece acasă. Ce contează că e numărul 1, dacă nu joacă aici, dacă nu se află la sărbătoarea mondială a tenisului?! Să fii nr. 1 și să privești prin gard cum joacă alții!

Un răspuns la “Să fii nr. 1 și să privești prin gard cum joacă alții!”

  1. IO...gerules spune:

    Mda,pe alocuri aveti dreptate dom-le critic de arta.Uneori o da-ti si cu sportul,cu tenisul mai precis,ca in alte sporturi nu prea va bagati,mai ales cand vine vorba de Simona Halep,care n-a putut sa joace pe vremea lui Ilie Nastase,sa fie doi romani fruncea,ea joaca acum cand nu prea sant jucatoare de tenis de calitate din diverse motive.Fiecare mare personalitate,in sport mai ales,este mare in conjunctura momentului sau istoric.Un proverb spune ca avantajul e al calaretului.Observ ca sariti in sus cand se pare ceva neinregula cu morala Simonei Halep.S-a cam dat invinsa de teama,de bataile ,care se intrevedeau la jocul cu alte maestre actuale ale tenisului,cam asa ziceti dumneavoastra maestre,alte jucatoare,care au si ele motive de cadere sportiva morale sau mai putin morale.Simonei nu i se poate reprosa nimic imoral ci doar i se poate reprosa slabicinilor ei omenesti,ca oricarei fiinte umane de pe aceasta planeta.Ori Dv.nu observati oamenii decat atunci cand va gadila orgoliu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*