Cuina Turcului de la Porțile de Fier – un adăpost uman locuit de acum 11 000 de ani

Cuina Turcului este o mică peșteră situată în masivul Ciucarul Mare din Cazanele Mari ale Dunării, între Moara Dracului și dealul Proluca. Cuvântul „cuină” (cuinie, cuhne) este sinonim cu „cuhnie”, ca și bucătăria principală a unei mănăstiri, sau bucătăria de vară a gospodăriilor țărănești, cămară modestă. Aici se află singurul adăpost în piatră locuit de om din Cheile Porților de Fier. Este cel mai vechi astfel de loc din chei (cele mai multe dintre celelalte fiind din mezolitic, mai degrabă decât paleoliticul târziu) și se află pe malul stâng al Dunării. Intrarea în această cavitate se situa la aproximativ opt metri (în jur de 26 de picioare), deasupra nivelului inițial al apei fluviului, înainte de a fi ridicate barajele de la Porțile de Fier. Cele mai vechi date despre locuirea umană a cavității din stâncă „vin” de undeva de la aproximativ 12.600 de ani. Pentru comparație, situl Lepenski Vir de pe malul sârbesc este datat la aproximativ 7.000 î.Hr. Acesta este situat pe malul drept, sau pe malul sudic al Dunării. Singurul loc despre care se poate spune că are o vârstă similară cu cea a Cuinei Turcului este Peștera de la Climente II, la aproximativ 12 m deasupra malului stâng al Dunării, lângă Cuina Turcului, în zona Cazanelor Mari (Veliki Kazan). Situl arheologic de la Cuina Turcului a fost excavat pentru prima data de către distinsul arheolog român Dr. Vasile Boroneanț.

Excavația de salvare din anii 1960 a descoperit o mulțime de piese din cultura Starčevo-Criș (peste 100 de exemplare). Dintre acestea se evidențiază câteva fragmente de altare. Pentru comparație, putem să folosim aici mai multe tipuri de altare din culturi similare din aceeași zonă, cum ar fi: Donja Branjevina, Gornea, Pojejena Nucet, Lepenski Vir, Măgura, Trestiana, Vinkovci, Zadubravlje și Pepelana. Ce reținem la toate aceste „altărașe” milenare este faptul că au ca suport fie un picior de tip coloană, fie o bază solidă cu patru picioare. Podelele de locuit epipaleolitice de la Cuina Turcului au fost excavate între anii 1964-1969 pe o suprafață de 160-180 mp. Au fost descoperite câteva vetre, unele dintre ele întinzându-se pe câțiva metri pătrați, cu oase arse, cărbune și cenușă de 0,10 – 0,20 m grosime. S-au mai descoperit ustensile din piatră cioplită din epipaleolitic; un număr mare de produse secundare de așchiere indică fabricarea acestora pe loc. În cele mai timpurii depozite, tipurile de unelte erau niște raclete de finisaj, răzuitoare circulare, etc.. Au fost găsite plăci de piatră cu urme de ocru roșu. Din os au fost descoperite diferite ustensile: vârfuri de suliță, un fragment de harpon, etc. Interesant este un fragment de os decorat pe ambele fețe, acoperit cu mici incizii pereche, ca decor. Alte ornamente descoperite au fost dinți incisivi de cerb perforați, incisivii de lup, colți de mistreț și pandantive create din vertebre de pește. S-au găsit și bucăți de grafit.

Un număr mare de artefacte osoase și de coarne au fost ornamentate cu incizii geometrice. Nu au existat urme de practică funerară, dar au fost găsiți doi molari umani și mai multe oase și dinți de om. Oasele de animale descoperite aici erau de capră ibex, porc sălbatic, bizon, elan, căprioară roșie, căprioară, cal sălbatic, lup, vulpe, urs brun, castor, etc.. Au fost de asemenea găsite oasele de păsări (stăncuța alpină, cocoș de munte, ciocănitoare, lebădă, corb, pelican alb, etc.) și pește (plătică, crap, știucă, biban și șalău). Moluștele sunt reprezentate de Theodoxus danubialis, Nassa neritea, Zebrina detrita și Lytoglyphus naticoides. Plătica (abramis brama) era în mod normal în jurul a trei kilograme în Dunăre înainte de construirea barajului, rareori la șase kilograme, dar la Cuina Turcului sau descoperit oase care ne confirmă faptul că aici s-au pescuit în trecut exemplare care ajungeau la o greutate de 10-12 kilograme.  Nivelul 1 din situl escavat este datat la aproximativ 12.600 de ani î.Hr. (acum 14.600 de ani), iar Nivelul 2 la aproximativ 10.120 de ani î.Hr. (acum 12.120 de ani). Ca și analiză antropologică epipaleolitică molarul scos la lumină de la Nivelul 1 al săpăturii aparține unui adult, rămășițele oaselor și dinții de la nivelul 2 provin de la un copil și trei adulți (un bărbat robust, o femeie și un schelet gracil), toate de tip Cro-Magnon. Cronologia relativă: aparține culturii Climente II, Ostrovul Banului I-II și tipului Băile Herculane (Păunescu).

Ca și concluzii, în primul rând, Cuina Turcului este un „cuib” uman cu vechime incredibilă, care prin prezența elementelor de ritual (altarele) confirmă faptul că omul este de mii de ani o ființă spirituală și religioasă. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*