Locul în care pesta porcină (n-)a ajuns…

Nu, nu este o acțiune de închidere a focarelor existente și de prevenire a apariției altora. Ci una de exterminare. O acțiune de dezagregare de proporții nemaiîntâlnite, o „combatere” a virusului viral porcin prin omorârea în masă a animalelor. Iar problema nu este cum a apărut pesta porcină în România. Nici locul primului focar. Ci felul în care s-a răspândit. Sau a fost răspândită… Pentru că, privind la declarațiile din „prologul” acestui coșmar în care a fost aruncat țăranul român, nu poți să nu îți pui întrebări legitime.

De ce nu s-a întrunit de grabă CSAT, fiind o problemă de securitate alimentară ce viza întreaga populație? De ce nu s-a implicat măcar Europa? Nu de dragul nostru, de atâtea ori un gardian atent și intervenționist în cazul neputințelor, neajunsurilor și limitelor noastre politice și juridice, dar măcar pentru propria-i siguranță? De ce nu au venit oferte de sprijin, pentru a limita focarele, pentru a avea garanția că pesta porcină nu va depăși granițele țării? Sau, de fapt, UE nu are de ce să se îngrijoreze?… Ce, ajung care cumva furaje („contaminate”) în restul Europei?!…

UE este liniștită… Îngrijorător de liniștită. Deși, la felul în care sunt ucise animalele la noi, poți vorbi de o catastrofă ce ne-ar putea depăși oricând granițele. Ba, ne mai și notifică despre neacordarea nici unui fel de ajutor financiar…

Și atunci, să nu fie situația chiar atât de gravă? Să nu existe nici un risc să se „zvârcolească” virusul pestei porcine prin aer, prin apă, prin furaje, ba, mai nou, prin hainele contaminate ale manipulatorilor de porci și lucrătorilor din abatoare?

Sau, de fapt, este vorba de alinierea la altfel de standarde ale UE pentru România… Acelea în care creșterea animalelor, pentru început porcii, să nu mai fie permisă la nivel de gospodărie individuală, ci doar în unități agreate (ușor de controlat ca volum de producție)?

De unde a știut ministrul Agriculturii ce va urma când, cu destul timp în urmă, a lansat practic un nou brand de gospodărire pentru țăranul român, prin acele campanii de inoculare a avantajelor creșterii de oi? La momentul acela ne-am gândit că poate ministrul vrea să reducă din galantare cantitatea de carne neagreată de musulmanii refugiați pe aici. Dar nu să o elimine.

Ori, de ce s-a „aruncat” pe la începutul pestei porcine (tot mai vizibil „o campanie”, nu un accident nefericit care ne-a lovit zootehnia), liderul unei federații cu avertismentul-„recomandare” ca oamenii să nu mai crească animalele în gospodării, ci să se impună o aliniere „europeană”, locul animalelor de hrană fiind exclusiv în unități specializate? (Iar acțiunea a atins dimensiuni grotești, ca în anii 50, sătenilor bătându-li-se în porți în miez de noapte pentru a li se lua animalele)…

Mai recent, șefii unor unități zootehnice, în loc să se lupte pentru anii pe care i-au sacrificat în profesiunea lor, deschid porțile unităților și dau liber la intrarea ca în brânză a gherilelor de ucidere „științifică”.

De ce nici un „ales” din Parlament nu a inițiat o comisie pentru a analiza situația? Sau ei stau liniștiți pentru că în arealul lor politicozootehnic pesta nu poate intra?…

Sunt prea multe semne de întrebare privind felul în care o situație catastrofală este gestionată de autorități. Cu lejeritate, fără explicații pentru populație, ci doar cu acțiuni imediate de sacrificare otova. Pesemne, în paralel, chiar s-a dorit și arderea culturilor. Dar ar fi bătut prea de tot „făcătura”, așa că d’aia i s-a luat „bricheta” lui Daea, acest arză-l-ar focul de ministru…

Cine a trenat eliminarea populațiilor excesive de porci mistreți? Sau era nevoie de un siaj justificabil al focarelor?

În fața oamenilor sărmani cărora li s-au luat cu japca animalele din ogradă, fără un buletin de analiză, fără o confirmare, ba și o dublă verificare la nevoie, în momentul în care fie și o virgulă din măsurile dictate se va dovedi a fi fost pusă cu intenție în altă parte, cine va răspunde? Sau, pur și simplu, când ultimul porc românesc va fi fost ucis, se va trece la „repopulare”, dar nu a gospodăriilor țăranilor, ci a unităților acreditate după interesul de producție al Europei?

Nu am știut să ne apărăm (politic) interesele de producători alimentari, pentru a exporta pe piața Europei măcar în drepturi egale cuantumului de taxă pe care îl plătim Uniunii. Iar acum ne lăsăm maziliți în propria casă. Ne-au luat pământurile, ce nu ne-au fost încă luat le vor trecute prin pârjol la comanda limbricilor deveniți miniștri („Ardeți viile, ardeți lanurile, tăiați și resturile de păduri, că au ajuns și acolo mistreții cu virus de pestă, omorâți toate animalele din gospodării!”).

Ce va rămâne din această țară? În ziua de Ignat ne-am, omorât un conducător. În an de Centenar ne distrugem tradiția, inclusiv a Ignatului… Chiar nu am învățat nimic în aceste aproape trei decenii trecute?!…

Poate fi un atac economic țintit. De ce nu intervine SRI? Totuși, nu vorbim de câteva exemplare de urși momiți în arealuri locuite pentru a fi uciși pentru trofee. Vorbim de hrana noastră. Nu de mâine, ci imediată. Poate fi un atac bioterorist cu animale și furaje contaminate, amplasate strategic, iar SRI veghează doar politic?

Sau poate fi exact ceea ce nu am îndrăzni să pronunțăm: Exterminare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*