În Duminica a XII – a după Rusalii se citește Evanghelia tânărului bogat(Mat., XIX, 16-26). Cei mai mulți cunoașteți istorioara. Un tânăr se prezintă la Mântuitorul și-L întreabă ce să facă pentru a moșteni viața veșnică. Mântuitorul îi recomandă să păzească cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise. Tânărul susține că le-a respectat pe acelea ,,din tinerețile” lui. Domnul Hristos îi spune: „Un lucru îți mai trebuiește: du-te vinde toate câte ai, dă-le săracilor și vino de urmează-Mi Mie!” Tânărul, dezamăgit, întoarce spatele și se îndepărtează. Mântuitorul constată cu amărăciune: „Mai degrabă trece cámila prin urechile acului, decât să intre bogatul în împărăția lui Dumnezeu!”
De-a lungul anilor, am avut prilejul să citesc sau să ascult multe predici despre această istorioară. Toate s-au referit la bogățiile materiale, respectiv case, pământ, animale, bani etc. Foarte bine, dar cred că problema este mult mai profundă și în cele ce urmează vom analiza acest aspect.
Tânărul din Evanghelie era „bogat”. Nu ni se spune în ce consta bogăția lui. Oricum, numai dacă avusese vreo moștenire se ,,îmbogățise”, altfel nu avusese nici o șansă. Nici atunci, nici astăzi, un tânăr nu realizează o avere din salariul lui sau, în general, din muncă cinstită. Păi, nu? Poruncile la care face Mântuitorul referire erau obligatorii în societatea israelită. Încălcarea lor însemna fie faptă penală, fie abatere religioasă gravă. Pentru cele dintâi era pedepsit de instanțele judecătorești, pentru celelalte era pedepsit de autoritățile religioase. Nu era de glumit cu Decalogul. Dacă tânărul le respectase, nu avea un merit pentru aceasta. Pur și simplu, era datoria lui de membru al comunității israelite.
Să ne imaginăm că Mântuitorul face referire la o altă categorie de bogății, ci nu neapărat la cele materiale. Un tânăr este cu adevărat bogat. Are tinerețe, sănătate, putere, capacitate intelectuală, sete de cunoaștere, entuziasm, dragoste de viață, proiecte de viitor. Nici o altă etapă a vieții nu este mai minunată decât tinerețea. În copilărie, omul vrea să fie ,,mare” și pentru asta spune că are cu câțiva ani mai mult decât are în realitate; după ce trece de 40 de ani, începe să-și dorească să mai fie tânăr, declară chiar că are cu câțiva ani mai puțini decât are în realitate. La tinerețe omul valorifică ceea ce a acumulat în școală din anii copilăriei, se îndreaptă spre școli mai înalte, își întemeiază o familie, își construiește sau își cumpără o casă, își face planuri pentru viitor. E capabil intelectual, e sănătos trupește, e puternic. Nimic nu poate să-i stea în cale.
Nu toți tinerii sunt la fel. Unii respectă legile, alții nu le respectă. Unii nu încalcă nici legislația penală, nici pe cea civilă, nici pe cea religios – morală. Sunt cetățeni conștiincioși, respectabili, oameni care nu se joacă cu viața, cu libertatea, cu sănătatea; sunt creștini adevărați, care nu se joacă cu sufletul lor. Își cunosc îndatoririle și drepturile civile și religioase. Sunt tineri model. Cealaltă categorie de tineri lasă de dorit. Astfel de tineri abandonează școala, ori trec prin ea ca gâsca prin apă, absentează cu motiv sau fără, devin alcoolici, fumează, se droghează, își vând trupul și sufletul pe câțiva bani, trăiesc de pe o zi pe alta, nu se căsătoresc, își persecută părinții și rudele ca să le dea bani să-și împlinească poftele de tot felul și sfârșesc prin a înfunda pușcăriile sau a se sinucide sau a fi un nimeni în lume. Pentru cei din prima categorie, bogățiile pe care le-a dat lor Dumnezeu se dezvoltă: mintea se luminează, cunoștințele se înmulțesc, carierele se consolidează, își însușesc una sau mai multe meserii, se căsătoresc, au copii, se străduiesc să le dea o creștere și o educație cât mai bună. Mântuitorul cere tânărului din Evanghelie să-și împartă bogățiile săracilor. În sensul de mai sus, mult mai mulți tineri sunt îndemnați „să-și vândă bogățiile și să le împartă săracilor”. Spunem asta, fiindcă bogății materiale au mult mai puțini decât cei care au bogățiile intelectuale și sufletești de care am vorbit mai sus,
Tinerii cu comportament negativ de care am vorbit mai sus își consumă anii și energiile pentru a-și împlini propriile pofte, plăceri, pretenții. Pe un astfel de tânăr nu-l interesează suferința și nevoile semenilor, ci numai nevoile propriului său trup. Își pierd timpul, noapte de noapte, prin localuri publice, prin cluburi, baruri, cu tot felul de anturaje și distracții dubioase. Își distruge sănătatea pentru câteva clipe de euforie și plăcere pe care i le oferă alcoolul, drogurile sau alte substanțe halucinogene. Își distruge sănătatea și viața vânzându-și trupul, căpătând boli incurabile.
Tinerii cu comportament pozitiv de care am vorbit mai sus pot cu prisosință să împlinească îndemnul Mântuitorului. Ei își pierd zilele și nopțile studiind pentru a-și trece tot felul de examene, pentru a-și lua diplome cât mai înalte. Cu învățăturile acumulate ocupă funcții importante. Să facem referire la câteva. Ca medic, își dedică zilele și nopțile pentru a „împărți săracilor” din știința sa. Săracii sunt bolnavii, care așteaptă în suferință un diagnostic adevărat, un tratament corespunzător, un set de analize corecte; săracii așteaptă cu sufletul la gură, pe masa de operație, să lupte cu toate puterile și cunoștințele lui și să-i mai obțină câteva ceasuri de viață. Medicul uită de sine însuși, de viața lui personală și familială, de fericirea lui. Ca profesor, spre exemplu, învață mulți ani, pentru a împărți apoi cunoștințele sale miilor de elevi de-a lungul vieții. Este ca un sculptor, care, dintr-un pietroi luat din marginea drumului, elimină tot ce-i inutil și eliberează îngerul, face artă din misiunea sa educativă, transformând puiul de om, cu fiecare zi, cu fiecare an. Ca inginer, trudește ani și ani ca să-și însușească multă-multă știință, pe care apoi o împarte „săracilor” care n-au avut posibilitatea să învețe ceea ce a învățat el. Le construiește case, șosele, spitale, școli, fabrici, poduri, mașini și multe altele. În toate minunățiile acestea ale științei și tehnicii este câte o picătură din sufletul proiectanților și constructorilor. Ca simplu meseriaș, împarți „săracilor” din știința și măiestria ta, făcându-ți datoria cu conștiinciozitate, construind, reparând, făcând ceea ce alții nepregătiți nu pot să facă. Ca țăran, cultivator de pământ sau crescător de animale, „împarți săracilor” din bogățiile tale, punând în vânzare produse cât mai curate, fără chimicale, fără otrăvuri, apărând natura de distrugere și poluare. Ca tânăr român, „împarți săracilor” din puterea ta pe câmpul de luptă, apărând țara, neamul, valorile spirituale și materiale.
Dar Mântuitorul spune că, pe lângă „împărțirea” bogățiilor, să-L mai și urmăm pe El. Pentru un bun creștin, îndrumarea aceasta este normală, logică și justificată. Creștinul adevărat pune tot ceea ce face sub semnul divinului. El Îl slujește pe Dumnezeu cu conștiința că în Dumnezeu viază și prin El există. Se străduiește să-I placă lui Dumnezeu în tot ceea ce face, să nu-I încalce voia și poruncile. Se străduiește să se pregătească, zi de zi și ceas de ceas, pentru viața de apoi, pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Intră în relație cu ceilalți oameni cu conștiința că, slujind pe semen, Îl slujește pe Dumnezeu. Viața lui este o permanentă pregătire, o permanentă strădanie de a fi mai bun, mai drept, mai sfânt, de a fi cât mai aproape de Dumnezeu.
Mergând pe această linie de interpretare, mi se pare că istorioara din Sfânta Evanghelie și sfaturile Mântuitorului sunt mai actuale ca oricând. El s-a adresat tânărului din fața Sa, dar prin aceasta s-a adresat tinerilor dintotdeauna. Câștigarea vieții veșnice ar trebui să fie idealul tinerilor din toate timpurile și din toate locurile. Fiecare an, fiecare zi, fiecare clipă sunt trepte ale unei scări, care ne duce fie până la rai, fie până la iad. De fiecare clipă a vieții noastre, fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, trebuie s-o contabilizăm cu înțelepciune, fiindcă niciodată nu se mai repetă, fiindcă este o părticică din viața noastră.
Așadar, tinere, ia aminte la cuvântul Mântuitorului: „Dacă vrei să câștigi viața veșnică, respectă legile, mergi, vinde toate câte ai și le împarte săracilor, apoi vino și urmează-Mi Mie!”
Lasă un răspuns