Pe terenul de sport al parcului „Carl Schurz”, numit așa în 1910, de la numele primului german care a fost senator American, care a slujit America după vorba: „My country, right or wrong; if right, to be kept right; and if wrong, to be set right”, am văzut deunăzi filmul Paddington 2 (2017).
O seară superbă, caldă, la fel că organizarea, ne-au făcut să ne simțim frate cu ursulețul Paddington, protagonistul acestui film senzațional, în spiritul umorului englez, fiindcă, deși producție anglo-franco-americană, acțiunea lui se petrece la Londra și în secolul trecut, atmosfera este tipic englezească, gagurile la fel, semănând cu Sherlock Holmes, cu David Copperfield și alte ecranizări de epocă, realiste, dar având în plus fenomenala tehnică animată de a face dintr-un ursuleț un om, foarte simpatic, foarte atașant, căci Paddington reabilitează moralitatea rasei sale, dusă la pidosnicie de un personaj ca Ted.
Nu, Paddington nu este vulgar, dimpotrivă, este model de comportament uman, chiar dacă mai face gafe, tunzându-l anapoda, ca Chaplin, pe președintele de tribunal și mânjindu-l cu marmeladă. Și uimit va fi când, aflat în boxa acuzaților, descoperă că judecător este chiar clientul pe care tocmai l-a tuns. Dar Paddington nu este frizer, doar i-a ținut locul frizerului, el este un ursuleț orfan, căruia i-au murit părinții în primul Paddington (2014), iar aici, în Paddington 2, îi mor și tutorii, unchiul Pastuzo și mătușa Lucy, care s-au sacrificat salvându-l pe el din apele învolburate ale unui rău, în care căzuse. Paddington crescuse printre oameni, era înfiat de familia Brown și devenise un membru popular al comunitățîi din Windsor Gardens. Nu avea nici un job, deși se pricepea la toate muncile, fiind un fel de factotum în cartier, îi ajută pe toți cu ceva. Era un bun spălător, le spală mașinile, rufele și ferestrele, dar le văruiește și casele, le aduce ziarul, hrănește câinii și câte și mai câte. E simpatizat de toată lumea. Chiar și scamătorului de la circ, Phoenix Buchanan (Hugh Grant), îi dă o idee, să reediteze o carte rară, pe care a văzut-o la anticariat. Acolo, era prieten cu anticarul, care i-a arătat această carte și Paddington, răsfoind-o, și-a reamintit de mătușa Lucy cu care a vizitat prima oară Londra, orașul minune, orașul visurilor lui. De fapt, în timp ce căuta un cadou perfect pentru ziua de o sută de ani a iubitei sale mătuși, Paddington găsește o carte unică de tip pop-up în magazinul de antichități al domnului Gruber și se lansează într-o serie de întâmplări ciudate pentru a o cumpăra.
Dar peste noapte această carte dispare, este furată de un hoț și polițiștii merg în căutarea lui, pe care îl bănuiesc a fi în persoana vagabondului Paddington. Îl arestează și îl judecă. Dar toți oamenii din cartier depun mărturie că Paddington al lor nu ar fi în stare de așa ceva, însă a avut greutate mărturia Scamatorului Phoenix, stăpân pe relații, pe influențe, care a declarat că Paddington este hoțul! De fapt, Paddington fugise după hoț să-l prindă, iar poliția l-a arestat pe el din greșeală, fiindcă hoțul s-a evaporat prin hocus-pocus.
Nici noi nu l-am recunoscut pe hoț, dar regizorul britanic Paul King, aflat în prezent în producție cu Pinocchio, ni-l arată pe Scamator cum fură un costum de cavaler medieval din muzeul de istorie al orașului și deducem cine este vinovatul. Dar până când acesta va fi demascat cu ajutorul familiei Brown, vedem ce se întâmplă cu Paddington în închisoare, cum este umilit de puscariasii periculoși, până este luat sub protecția celui mai fioros dintre ei, care îl simpatizează. El se dovedește la fel de isteț și săritor ca în libertate și se face până la urmă iubit de toți pușcăriașii. Datorită bunei purtări și faptului ca familia Brown l-a demascat pe adevăratul hoț, Paddington este eliberat. Urmează o cursa ca în filme pentru prinderea lui Poenix, o cursă de urmărire cu trenul, unde vedem și un șpagat antologic al lui Mr. Brown (Hugh Bonneville), făcut între două trenuri în mișcare, așa cum mai an făcuse Van Damme între două mașini. Ne așteptăm ca Paddingotn să ne bucure cu noi strășnicii.
Spectatorii au fost de toate vârstele, mai ales copii, care s-au atașat de originalul personaj al fanteziei vindecătoare de nevroze. Aceste evenimente sunt foarte așteptate de americani, care transformă locul într-o sărbătoare, într-un picnic neobișnuit, de parcă toți ar face parte dintr-o aceeași mare familie. De data această, familia animată a lui Paddington.
Lasă un răspuns