Am spune: „Bravo, Katy! Bravo, Cătă! Cu voi vom reuși!” Dar oare, în condițiile în care nimic nu este ceea ce te-ai aștepta să fie, când lucrurile se sucesc pe același picior de la o clipă la alta, când „taberele” se schimbă înainte să apuce să „fraternizeze”, trădează pentru ca apoi să se giugiulească, și spun, dacă sunt prinse, că au făcut-o pentru interesul național, mai poți avea încredere în ei?!
Așa, ca front de acțiune ar fi parcă prea nimerite acțiunile celor doi. Katy revoltă partidul din interior, să-i producă niscai frisoane pentru mult așteptata lepădare de purecii și păduchii de ciolan politic, iar Cătă, pe afară, scurmă în gol cu șurubelnița la eticheta partidului din Parlamentul European.
Să nu fie însă un joc al șopârlelor de partid. Care s-ar putea folosi, dacă nu de amândoi, măcar de unul dintre „reacționari”. Pentru că de un singur lucru este nevoie pentru a salva partidul și prea totalitarul său cârmuitor: de timp. Și nu este nevoie de ani, nici măcar de luni! Pentru că „puntea” nu trebuie să țină până spre alegeri! Ci doar de câteva zile. Căci dacă PSD va scăpa în toamnă nealungat de la putere, cu greu i se va mai putea slăbi măcar un șurubel.
Și nu numai că va scăpa neșifonat prin părțile esențiale, dar nici măcar niște julituri nu vom număra! Ba, din toamnă, PSD ne va putea sfida cu aerul triumfalist al aceluia pe care nimic nu-l poate doborî. Și ne va ironiza cu mesajul că dacă nici Diaspora nu l-a putut clinti, ce „revendicări” mai putem avea noi?! Iar timpul se scurge în defavoarea noastră, zilele trec iar sfârșitul „putințelor” diasporenilor se apropie de „deadline”. Pentru că vor trebui să se întoarcă la cealaltă casă, la „joburi”, la viața lor… normală.
Or, pentru a liniști apele în țară, PSD joacă acum pe principiul fluturării, nu a unui steag alb (departe clipa!), ci a „capului lui Moțoc”. Doar că nu vrea să-l dea cu adevărat, evident! Păi, dacă îl dă, cine le mai dă lor, guvernanți, aleși locali, instituții, primării puterea? Pâinea și cuțitul, furculițele pentru ăia mai mici, dar importanți în rolurile lor de rotițe ale unui sistem universal infracțional?
Așa că, duduia Abramburici poate să se jertfească formal pe altarul „salvării partidului”, nu? Și am crede în intenția ei de a-l rade pe Dragnea, dar ce încredere poți să ai în cineva care s-a adunat politic cu penali, analfabeți, „crema” alterată a clicii social-democrate ori care s-a lăsat „garantată” de aceștia, dar nu a făcut măcar un declic intelectual pentru a se lepăda, dacă nu de tâlhari, măcar de analfabeții pe care i-a dăscălit politic?…
Face și ea dară ceva agitație, cere capul lui Moțoc pentru a salva partidul (dacă o face din convingere atunci înseamnă că e captivă unor iluzii dincolo de care nu vede jocul păpușarilor!) iar timpul trece. Căci la o scrisoare deschisă în public (!) se poate răspunde ori nu. Iar dacă voia un semn concret, mișca lucrurile cu referate, redactate fie și sub licență microsoft (!), direct în partid. Făcea un tur de filiale, vedea pe cine se bazează și se avânta spre „sacrificiu”. Doar că ea nu este nici măcar o Ioana de spin roșu… Darămite o luptătoare gata de jerfa carieristă pe altarul arcului politic!…
Și nici pe „afară”, lucrurile nu sunt mai convingătoare… E adevărat, de la Bruxelles, Cătălin Ivan ne anunță că va lupta împotriva PSD. Pentru început cu răvașe trimise colegilor europarlamentari, pentru a-i convinge să voteze excludereaPSD-ului din alianța socialiștilor. Și ce? Dacă scot ăia PSD-ul din grupul lor european socializat, iese formațiunea și din Parlamentul European? Se rușinează Dragnea și își ia ceata de golani din parlamentul național?
De ce nu face Ivan-vorbă-lungă o solicitare justiției noastre? De ce nu se pune în fruntea diasporenilor care au cerut scoaterea în afara legii a PSD pentru numeroasele atacuri la ființa națională? Și, mai ales, de ce nu a făcut ce se laudă acum că va face din clipa în care a ieșit din grupul PSD?
Din păcate, în politică, minciunile stau la masă cu ipocrizia. Și nici acum nu pare a fi altfel… Nici într-un caz, nici în celălalt…
Lasă un răspuns