Când Dumnezeu vrea, minunile fac parte din viața noastră de zi cu zi, fără să mai mire pe cineva. Așa s-a întâmplat și de această dată. Cu toții cunoaștem meșteșugul „sfânt” al olarilor de la Piscu (comuna Ciolpani), din județul Ilfov, dar și ambiția familiei Scripcariu – Adriana și Virgil – de a readuce farmecul de altădată al vieții tradiționale în acest colț de rai ilfovean. Prin crearea „Școlii de la Piscu”, prin reaprinderea focului în cuptoarele răcite ale olarilor, prin cărțile publicate și implicarea din punct de vedere turistic, aceștia au readus spiritual creator și zâmbetul bucolic pe fețele piscanilor. Fundația Muzeului Oalelor de Pisc a fost deja turnată, iar diploma prin care „Piscu” din Ilfov a fost declarat „Sat Cultural al României 2017”, în cadrul celei de a IV-a ediții a proiectului cultural „Satele Culturale ale României 2017”, care a avut loc la Muzeul Satului Dimitrie Gusti din București, își așteaptă cuminte locul în sălile acestui muzeu atât de dorit.
Acum, în anul în care ne pregătim să sărbătorim Centenarul Marii Uniri, îi redescoperim cu toții pe frații noștri moldoveni vecini, cei pentru care Prutul a fost graniță și barieră atât amar de vreme. Întinzând mâna tremurândă de emoție spre plaiurile sfinte ale lui Ștefan cel Mare și Sfânt, de partea cealaltă am descoperit o mână la fel de caldă și de emoționată. Inimă lângă inimă, românii se reîntâlnesc și se „reînfrățesc”, ca într-o normalitate din care am fost zmulși brusc, fără a fi întrebați. S-au „reînfrățit”, înfrățindu-se acum în Mare An Centenar, români cu moldoveni, sate și comune din România și Republica Moldova, orașe și județe (raioane), primari și primării, organizații și firme, și toate încep să curgă într-o singură albie adâncă a Marii Uniri, albie ce a fost odată secată, dar acum începe să curgă puternic și năvalnic, cu dor, cu sânge și lacrimi, din ambele maluri de Prut. Rana creată artificial de acest râu trebuie cusută cât mai grabnic.
Și în zilele acestui An Sfânt al Centenarului, locuitorii din Piscu și-au întâlnit frații de dincolo de Prut și au semnat pe zapis strămoșesc frăția. Este vorba despre localitatea Ţigăneşti, din raionul Strășeni a Republicii Moldova. Piscu – sat de olari – a întâlnit Țigăneștiul – sat de olari. O altă asemănare dintre frați este aceea că, pe raza comunei Ciolapi în Ilfov avem Mănăstirea Țigănești, ca loc de rugăciune și meditație pomenit încă din secolul XVII. Există asemănări chiar și în produsele acestei arte milenare a ceramicii. Piscanii fac figurine din lut în formă de animale folosite ca fluiere, iar moldovenii fac „țuruiece”. Meşteşugul „ţuruiecelor” renaşte astăzi la Ţigăneşti, unde „ţuruiecele” țuruie…, adică fluieră. „Dintre cele câteva figurine de lut din vitrina de la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală de la Chişinău, mi-a atras atenţia un căluţ care aducea cu figurinele noastre de la Piscu. Speram să fie de la Ţigăneşti şi … aşa a fost. În luna februarie echipa noastră a descins în satul înfrăţit de peste Prut înarmată cu aparate foto şi de filmat. Materialul adunat ne-a bucurat foarte mult şi ne-a ajutat să configurăm un scurt film al proiectului, pe care aveam să-l prezentăm la competiţia Satele Culturale ale României”, ne spune Virgil Scripcariu, încă emoționat de cele întâmplate atunci. Între fragmentele de film brut realizate atunci, unul imortaliza de la cap la coadă procesul de modelare a unui „ţuruiac”. O astfel de filmare nu aveam încă de la Piscu. Doamna Primar Valentina Taca din Țigănești, împreună cu alte câteva doamne de la cârma şcolii din localitate, au repornit atelierul de ţuruiece. De dragul jucăriilor de demult, încă irezistibile pentru copii, de dragul meşteşugului strămoşesc, de dragul de a porni la Ţigăneşti un atelier care să poată fi de interes atât pentru localnici cât şi pentru cei care vor vizita satul, meşteşugul ţuruiecelor renaşte, așa cum au renăscut și oalele de Pisc. Iată cum Ţigăneştiul şi Piscu se întâlnesc perfect în cele ale meşteşugului. Virgil Scripcariu ne povestește cum a decurs înfrățirea cu Țigăneștiul. „Primul popas pe care l-am făcut la sosirea la Chişinău a fost în atelierul caligrafului Alexandru Macovei. Era seara primei zile de Crăciun pe stil vechi 2018. Am petrecut câteva ore frumoase, cu colinde, vin şi căldură în suflete, dictând de mai multe ori textul Zapisului de înfrăţire, pe care merită să îl descifraţi. Avea să fie semnat ceva mai târziu în sala de festivităţi a Şcolii din Ţigăneşti.” Așa cum este frumos între frați, cele două localități au conchis statutar: „Şi iată-ne la început de primăvară înfrăţiţi, cu acte în regulă, cu demersuri administrative parcurse de primării şi la Ciolpani/Ilfov/RO şi la Ţigăneşti/Străşeni/MD. Gata de drum cultural împreună! Să ne fie de frăție, de ajutor, de conștiință, de zidire, de întărire!” Astfel au pornit împreună, „ca frații”, în competiția „Cele mai frumoase sate din România”, la început de lună aprilie 2018, spre Bacău. Aici, Asociația „Cele mai frumoase sate din România (A.F.S.R.)”, în parteneriat cu Consiliul Județean Bacău și Muzeul Științelor Naturii din Bacău au organizat într-o zi de vineri, 30 martie 2018, ceremonia de jurizare și desemnare a satelor culturale ale României – 2018. Acestea – pentru că este important să se știe – sunt următoarele: 1. Sadu (județul Sibiu)/2. Miroslava (județul Iași)/3. Corbi (județul Argeș)/4. Vorona (județul Botoșani)/5. Drăguș (județul Brașov)/6. Satul Bobohalma – Municipiul Târnăveni (județul Mureș)/7. Gălăuțaș (județul Harghita)/8. Moroeni (județul Dâmbovița)/9. Recea (județul Maramureș)/10. Pădureni (județul Vaslui)/11. Vălișoara (județul Hunedoara)/12. Țibănești (județul Iași)/13. Ruginoasa (județul Iași)/14. Piscu (comuna Ciolpani, județul Ilfov)/15. Dofteana (județul Bacău)/16. Țigănești (Republica Moldova)/17. Țânțăreni (județul Gorj). „Satele culturale ale României” este un program A.F.S.R. inițiat în ianuarie 2014, sub patronajul Ambasadei Franței în România, cu scopul de a promova patrimoniul cultural al satului românesc. Satele/comunele din România primesc titlul de „Sat cultural al României 2018” după evaluarea și jurizarea candidaturilor depuse. Comunele candidate primesc acest titlu cu condiția să organizeze pe parcursul acestui an minimum cinci evenimente culturale – expoziții, festivaluri, concursuri, etc.
Dar cum să își lase singur fratele moldovean de acum încolo? s-au întrebat pascanii noștri inovatori de Ilfov. Pe 1 septembrie 2016 apărea pe plaiuri ilfovene ziarul sătesc „Piscu nostru”, tipărit de Școala de la Piscu, coordonată de Adriana Scripcariu. Tot astfel avea să apară peste Prut „Țigăneștiu nostru” – primul ziar sătesc de acțiune culturală pentru dezvoltare durabilă din Republica Moldova, în luna mai a anului 2018. Lansarea ziarului a avut loc pe 27 mai 2018, când a fost sărbătorit și Hramul satului Țigănești. În cadrul evenimentului a fost deschisă și o expoziție intitulată „100 de cămăși basarabene salvate de la dispariție” a Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Tot atunci a fost deschis un Atelier de olărit, cu meșteri populari și un Atelier de linogravură, cu „Școala de la Piscu”. La final, pe stadionul satului, s-a încins o Horă a Satului, cu Ansamblul „Succes”, dar și un Concert festiv cu participarea formației „Trei parale” și a interpretului Anatol Mârzescu.
Și iată cum, ca într-o frumoasă poveste cu final fericit, în Anul Marelui Centenar al Unirii, satul Țigănești din Republica Moldova (raionul Strășeni) a devenit un adevărat „Sat cultural al României 2018”, alături de „fratele” său, satul Piscu (comuna Ciolpani; Ilfov), „ca doi frați dintr-o tulpină”. Frăția merge mai departe, ca și povestea… (G.V.G.)
Lasă un răspuns