Carne de tun? Nu, brațe de muncă, tovarăși!…

Adevărul e că, dacă am fi știut ce agramați, dăncizați și dăncilizați (!), vor ajunge să ne conducă, am fi cerut noi reintroducerea armatei obligatorii… Dar mai din timp, să fi avut când să pregătim măcar un contingent… Pentru că la ce pocinoage diplomatice, gafe dar și ofense intenționate comit ăștia, chiar e de mirare că nu suntem încă într-un conflict…

Sigur, propagandistic, reintroducerea stagiului militar obligatoriu ar fi cea mai mare realizare a social-democraților în Anul Centenarului! Sau măcar încetățenirea acestei posibilități. Căci dacă tot nu au fost capabili să-și servească Patria, cu tot ceea ce s-ar fi cuvenit înfăptuit întru recunoștință față de marii noștri înaintași (în curând vom ajunge să-i numim Unicii Înaintași), dacă tot nu au pus cărămida unui monument, ci abia au dezgropat de prin bugete niște bani pentru o țeavă pe post de catarg cu tricolor în orașul Uniri, dacă tot nu au reconsolidat monumentele crăpate într-o istorie pe care ei, guvernanții, ne-o vor ștearsă, dându-se cu capul de (alte) ziduri (!) pentru mâzgălelile profanatoare de pe o casă ce nu face parte din patrimoniul nostru național, măcar să lase ceva urme. Or, n-ar da bine electoral pentru „20-19” și „20-20”? Să-i mituim pe alegători, dar nu cu sacoșa cu mălai și ulei, ci livrându-le o porție zdravănă de nostalgie („de aur”). (Ăștia, dacă nu l-ar fi făcut ciur, l-ar fi scos din groapă și pe nea Nicu, să-l plimbe în ziua votului, noroc că individul s-a făcut util post-mortem, măcar atât!, transformându-se în oale și ulcele). Apoi, după ce votantul va fi fost compensat cu generoase porții de nostalgie pe post de mită electorală, se va putea… resuspenda stagiul militar. Că oricum nu vor avea pe cine să aducă, nici măcar cu arcanul fiscului (ca o armată pe persoană datoare la buget! – na, că la asta nu v-ați gândit!), sub arme…

Să nu fie însă vorba de o altfel de „celebrare”… Că dacă armata obligatorie tot a fost suspendată în 2007, la intrarea în UE, „desuspendarea” acelei decizii s-ar putea face la o adică prin consemnarea unui alt moment jubiliar (la propriu) pentru unii: scoaterea țării din UE…

E drept, varianta cea mai uzitată popular, e că „ăștia” (americanii care ne tot cumpără armament cu banii noștri) au nevoie de „carne de tutun”. Dar cine să mai lupte la noi și pentru noi (cei rămași acasă)? Pe cine să mai aduci sub arme? Pe studenții de la universitățile de afară? Pe tinerii care lucrează pentru un venit motivant afară? Ce să facă ei? Să lase totul baltă și să se pună la dispoziție (eventual pentru un glonț)? Păi’, la cât de cinici sunt guvernanții, ăștia te pun să vii acasă și cu bani puși de o parte pentru un eventual glonț!

Da, ăștia au nevoie de „carne de tun”! Dar nu din aia de amatori, care se face terci sub prima rafală, ci una profesionistă. Așadar partea asta rămâne mai de populism. Și totuși, să nu uităm că social-comuniștii nu-i trag întâmplător de rever pe civili… Iar țara are, da!, nevoie de „carne de tun”; pentru șantierele comunistoide pe care le visează toți acești derbedei care se cred locțiitori politici într-o mare adunare națională parlamentară. Șantiere pentru al doilea canal al istoriei noastre, dar și pentru alte „centre” de îndreptare.

Și totuși, până la balistica aia cu bătaie lungă a ministrului Fifor, „reluarea stagiului militar obligatoriu în România”, guvernanții se vor mulțumi și cu un „interceptor” local, un program „dedicat” rezerviştilor militari. Că pe ăia i-a învățat vechiul regim să țină în mâini nu doar o armă, ci și lopeți…

Așadar, tovarăși, nu mai stați liniștiți la locurile voastre! Ci târâș la vot, pentru sectoare și plantoane, și ce o mai fi!, și să trageți tare până la marea eliberare (finală!) de sub jugul democrației…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*