Tezaur monetar roman din argint, descoperit la Remetea Chioarului (jud. Maramureș)

Din pulberea adumbrită de pădure, sus, pe un deal aflat în raza localității Remetea Chioarului (jud. Maramureș), la începutul acestei luni (iulie 2018), au apărut 22 de monede de argint romane. Detectorul de metale dădu-se semnal, iar fostul polițist, Vasile P., cel ce  și-a cumpărat detectorul acum patru ani, a început să sape frenetic. Împreună cu doi prieteni, cutreiera potecile Maramureșului și încerca să „vadă” ce se ascunde în subsol. În pământul răscolit au început să apară străluciri de metal prețios. Vechi de peste 1800 de ani, monedele au fost descoperite la o adâncime de 30 cm, dispersate pe o suprafață de mai mulți metri pătrați. Denarii din argint cântăresc între 3,5 și patru grame fiecare. Cele mai vechi sunt monede din timpul împăratului Hadrian (76 – 138).  Monedele au fost predate primăriei, instituție care le-a trimis imediat Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural. Remetea Chioarului este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș și se află în partea sud-vestică a județului, la 18 km distanță de municipiul Baia Mare.

Prima atestare documentară apare la anul 1566 (ca „Remethe”). În această zonă s-a aflat celebra Cetate a Chioarului, construită în secolul al XIII-lea, ca cetate de pază. Ea a aparținut multă vreme voievozilor din Maramureș, iar în 1718 a fost demantelată. Centrul politic și militar al domeniului Chioar, cetatea de piatră a fost ridicată în secolul al XIII-lea (atestată documentar în anul 1319) pe un câmp izolat, într-o cotitură a râului Lăpuș: „Cetatea este situată la peste 400 metri altitudine, pe șeaua unui deal înconjurat de apa Lăpușului, care realizează la poale un defileu între stânci” (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980).  În anul 1378, cetatea a fost donată voievozilor Balc și Drag și fratelui lor Ioan, urmașii voievodului Dragoș din Maramureș, care au păstrat-o până la stingerea ultimului reprezentant al familiei (1555). Dintr-un document din 1556 rezultă ca domeniul Chioarului cuprindea 67 de localități. Între 1599 și 1600, cetatea și domeniul s-au predat armatei lui Mihai Viteazul. La acea dată Chioarul a devenit district – parte a unui comitat, cu o anume autonomie. După anul 1662, Mihai Teleki este numit în funcția de căpitan al Cetății Chioar, ulterior familia extinzându-și influența asupra întregului ținut. Spre sfârșitul secolului, răscoala lui Rákoczi mătură Transilvania, iar chiorenii profită de ocazie și se ridică împotriva lui Teleki. După Pacea de la Satu Mare (1711), „autoritățile nobiliare austriece hotărăsc dărâmarea Cetății Chioar, pentru a se evita regruparea aici a forțelor antihabsburgice”, acesta fiind dărâmată cu tunurile în anul 1718. Acum, în an centenar al Marii Uniri, pentru adevărata istorie a României, cred că ar trebui reconstruită acestă cetate, adevărat cuib de vulturi și reper național important.

Revenind și ascultând opinia muzeografilor, aceștia spun că tezaurul monetar descoperit este important deoarece provine dintr-o zonă în care nu au mai fost făcute descoperiri din această perioadă istorică și locul descoperirii merită a fi investigat în amănunțime. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*