Descoperit întâmplător în anul 1938 și compus din obiecte de argint geto-dacice, tezaurul de la Poiana-Rovinari cuprinde brățări, o amuletă, denari romani și o placă ornamentală. Tezaurul gorjean are în inventar mai exact 28 de monede (15 denari republicani romani şi 13 denari imperiali), dar și obiectele de podoabă de factură dacică. În urma sondajului arheologic efectuat după această descoperire de CS Nicolaescu – Plopşor, s-au mai descoperit la locul studiat în amănunțime încă trei obiecte de podoabă. Aceste obiecte s-au păstrat iniţial la Muzeul Naţional de Antichităţi, după care au fost transferate la Muzeul de Istorie al României. Cele 28 de monede cuprind piese republicane care se datează între anii 124-103 î.Hr., iar cele mai recente de la Marcus Antonius. Monedele imperiale provin de la Tiberius, Nero, Vespasian şi Domiţian. Piesele de podoabă geto-dacice sunt, după cum urmează: un colier din bară de argint cu secţiunea pătrată, cu capetele modelate în formă de cap de şarpe (lungime 46 cm şi greutate 181,77 g); colier cu capătul modelat în formă de şarpe, uşor aplatizat (lungime 28,5 cm şi greutate 54,47 g); brăţară de argint cu extremităţile ce se suprapun pe o porţiune de 4 cm, care sunt înfăşurate pe corpul brăţării (diametru de 7,4 cm şi greutate 15,37 g); o altă brăţară cu extremităţile ce se suprapun pe o porţiune de 7,5 cm, care se înfăşoară pe corpul piesei (diametrul de 8,7 cm şi greutate 43,86 g); un cercel circular realizat din sârmă ce se subţiază treptat, cu extremităţile rămase libere ce se termină printr-un buton de formă conică (lungime desfăşurată de 17,5 cm şi greutate 7,46 g); un alt cercel asemănător (lungime desfăşurată de 17,5 cm şi greutate 5,92 g); inel de sârmă pe care este prinsă o amuletă de forma unei securi („toporul zeului cel mare”) cu diametrul de trei centimetri şi o greutate de 3,50 g. Acelaşi tezaur cuprinde 10 inele confecţionate dintr-o bară cu secţiunea pătrată şi capetele care se suprapun pe o mică porţiune, iar după aceea sunt rulate pe bară.
A mai fost descoperit un inel similar cu cele anterioare cu diametrul de 3,2 cm de care este prins un altul mai mic cu diametrul de 2,5 cm. S-a mai găsit o cataramă din tablă groasă de un milimetru de formă romboidală, alungită; pe una din ele pe benzile de incizii sunt plasate cerculeţe concentrice. Lungimea pieselor este între 8,4 – 9,2 cm, iar greutăţile sunt cuprinse între 6,04 – 8,28 g. Din acelaşi tezaur face parte şi un pandantiv din tablă de argint cu grosimea de 0,7 mm, modelat în formă de lance, cu extremitatea opusă vârfului, fiind înfăşurată astfel încât formează un ochi prin care trecea probabil un inel, decorul fiind reprezentat de trei cerculeţe realizate prin ştanţare. Acesta are lungimea de 5,8 cm şi greutatea de trei grame. A mai fost descoperită o piesă de formă dreptunghiulară, groasă de 2 mm cu extremităţile pliate în unghi drept, la ambele capete cu câte un orificiu pentru introducerea unui nit. Decorul consta din benzi de incizii şi cinci cercuri concentrice, lungimea desfăşurată fiind de 5,2 cm şi greutatea de 4,75 g. C.S.Nicolaescu – Plopşor punea îngroparea tezaurului în legătură cu luptele lui Domiţian duse împotriva dacilor, deoarece ultimele monede din tezaur se datează din timpul acestui împărat. Autorul face astfel legătura între părăsirea Cetăţii de la Vârţ şi îngroparea tezaurului descoperit la Poiana-Rovinari. Tezaurul geto-dac de la Poiana-Rovinari, se află în prezent la loc de cinste în colecția de argint antic din România.
Tot în această valoroasă colecție se mai află și un alt tezaur descoperit în județul Gorj, la nici 17 kilometri de locația primului tezaur. Este vorba de tezaurul de la Telești. În primăvara anului 1977, pe raza comunei Teleşti (jud. Gorj), în punctul „Livezile Mici”, în urma unei descoperiri întâmplătoare a fost găsit un obiect de podoabă important – o centură zisă de factură celtică. În aceeaşi groapă, după întervenția arheologilor, la 0,70 – 0,85 m, au mai fost descoperite o fibulă întreagă de bronz, o alta deteriorată de foc, două mărgele tip „ochi de păun” (vezi „Zeii geți cu ochi albaștri” și simbolurile lor), două mărgele de sticlă albă, o zăbală, cuie în formă de „T”, oase calcinate, fragmente de ceramică atipice şi cărbuni. Echipa de arheologi de la Muzeul Judeţean Gorj deplasată la faţa locului, au recuperat şi transportat la instituţie pieselor descoperite. Cingătoarea (centura), se compune din zale (verigi) în număr de 12 elemente (vezi simbolismul numărului 12) cu grosimea de șase mimetri şi diametrul de 2,8 cm. Acestea leagă între ele elemente de bronz turnat în număr de 9 (vezi simbolismul numărului nouă), de formă dreptunghiulară cu o lungime de 3,8 cm şi lăţime de 1,7 cm. Acestea, au lateral 2 urechi prin care trec verigile. O parte din piesa pusă în discuţie a fost arsă la rugul de incineraţie, iar cingătoarea, cât se mai păstrează astăzi, are o lungime de 1,215 m. La capătul piesei se află două elemente suplimentare ale atârnătoarei care au dimensiunea de 0,179 m.
Atârnătoarea este masivă, de bronz şi are lungimea de 0,092 m. La partea superioară se găsesc volute cu reprezentări zoomorfe sub forma unor capete de animale. Sub aceste două volute se află un registru cu următoarele dimensiuni: lungimea 0,052 m şi lăţimea 0,025 m, cu mai multe reprezentări antropomorfe, stilizate din care două laterale simetrice şi unul dispus central. Placa, prezintă pe suprafaţa ei, cinci motive ornamentale cu reprezentări antropomorfe, sub forma unor capete de oameni, stilizate. În partea superioară a registrului se prelungesc volute sub forma unor capete de cai cu care se leagă de restul cingătoarei. La partea inferioară sunt prezente trei orificii pentru prinderea celor trei pandantive. Acestea sunt discoidale cu diametrul de 0,016 m, cu un orificiu de prindere în două părţi, fiind continuate cu două pandantive „în cruce”, cu lungimea de 0,091 m, cu câte un orificiu de prindere. Aceste pandantive sunt construite din verigi şi zale. La capătul celălalt al cingătoarei se află o piesă de bronz ajurată în forma literei omega (symbol „sfârșitul” – vezi alfa și omega), cu lungimea de 0,064 m cu un buton pentru prindere. În acelaşi context arheologic a fost descoperită o fibulă de bronz cu un resort cu două spire şi care are o lungime de 0,054 m. Obiectul se datează în Laten-ul mijlociu din sec. II- î.Hr. Mărgelele din sticlă descoperite sunt în număr de patru: una pe fond albastru, tip „ochi de păun”. Diametrul piesei este de 0,012 m.
O altă mărgea are forma tubulară şi este din ceramică cu protuberanţe, emailate. Dimensiunea piesei este de 0,012 m. Mărgeaua de sticlă de culoare albă prezintă la exterior incizii verticale şi are diametrul de 0,009 m. O altă mărgea de sticlă găsită în acelaşi loc este de culoare albă cu proeminenţe mici în partea exterioară cu un diametru de 0,008 m. Se mai păstrează fragmente de la o fibulă de bronz în mare parte distrusă prin ardere şi fragmente de la câteva mărgele puternic arse. A mai fost descoperită o zăbală de fier cu verigi, cu muştiucul sub formă de bară, uşor torsionat. Diametrul saliei de este de 0,08 m. Zăbala este tipică Laten-ului C şi D. Piesa pusă în discuţie mai este și o cingătoare declarată ca fiind „celtică” (vezi rudenia dintre celți și daco-geți), descoperită în context arheologic de epocă dacică (fragmentele ceramice dacice). Piese asemănătoare au mai fost descoperite în Câmpia Panoniei, Serbia, Moravia, Boemia, Ucraina Transcarpatică, Slovenia şi Bavaria. Modelul de cingătoarea din zale de bronz legate între ele de elemente de bronz turnat de formă dreptunghiulară au mai fost descoperite la Raggendorf (Austria) şi Arca (Ungaria), reprezentând tipul „ungar” al acestui obiect de podoabă. Apropiate ca formă cu verigile din bronz de cingătoarea prezentată de noi sunt piesele descoperite la Sarasd (Ungaria), Basfoldvar (Ungaria) şi Surcin (Serbia). Din punct de vedere cronologic piesa de la Teleşti se datează în sec. II – î.Hr., după fibula cu două spire care este specifică Laten-ului C 2. În acelaşi context arheologic au fost găsite fragmente ceramice arse puternic din pastă grosieră lucrate la mână, specifice geto-dacilor.
Cingătoarea pusă în discuţie a fost catalogată de către istorici ca fiind o piesă de podoabă din import din lumea celtică, care circulau în această perioadă la daci (seminții din aceeași mare „păstaie” a Geților de Aur primordiali). Putem considera că acestă centură reprezintă tipul „ungar”, fiind frecvent întâlnită din Câmpia Panonică până în Slovacia de sud-est, obiecte asemănătoare fiind descoperite în necropolele sau mormintele de la Farmos, Torokszentimikos – Surian, Vac Gravel Pit (Ungaria), Ciumeşti, Valea lui Mihai (România). Centurile au fost descoperite în morminte care aparţin celei de-a doua jumătăţi a sec. III î.Hr. şi începutului de secol II î.Hr., aparţinând La Tene-ului C1. Obiectele de podoabă descoperite la Teleşti (jud. Gorj) au aparţinut posibil unei femei de origine celtă, ele având analogii cu alte descoperiri din zona celtică scordiscă a Serbiei sau din aria celtică. Ea a fost incinerată pe un car, iar resturile cremate au fost depuse împreună, într-o groapă simplă. Piesele de podoabă şi vestimentaţia se încadrează cronologic în La Tene C1. Elementele de rit şi ritual, cât şi inventarul face ca arheologii să declare că este vorba de un mormânt celtic. Mormântul celtic de la Teleşti se plasează cronologic după dispariţia marilor aşezări fortificate din regiunea Jiului mijlociu. La Coţofenii din Dos şi Bâzdâna au fost cercetate sistematic aşezări cu ziduri din cărămidă. Complexul funerar de la Teleşti reprezintă o descoperire izolată într-o regiune ocupată de geţi. Acest lucru ilustrează „frăția” dintre aceste seminții, dar și legăturile comerciale ce se efectuau între zonele ţării noastre şi sud-vestul Dunării mijlocii. Aceste obiecte de podoabă reliefează largile schimburi de valori materiale şi spirituale cu alte civilizaţii inclusiv cu neamurile celtice şi evidenţiază nivelul de organizare social-politică a strămoşilor noştri nemuritori geto-daci.
În limitele teritoriului administrativ al orașului Rovinari s-au mai găsit urme de locuire din cele mai vechi timpuri de tipul cetăţilor geto-dacice sau al castrelor romane (cetatea de la Vârţ-Rovinari de sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr., Castrul Pinoasa-Rovinari, Cula de la Rovinari). Prin aceste descoperiri arheologice deosebite putem admira rafinamentul meșterilor care au făurit podoabele, monedele ori celelalte piese de utilitate ce au scos în evidență rangul și bogăția celor din pătura superioară a societății de atunci.
Expoziția-eveniment itinerantă „Aurul și argintul antic al României”, cea care a fost vernisată la Muzeul Național de Artă al României (MNIR) București în iarna anului 2013, iar apoi, între anii 2014-2018, a fost itinerată prin zeci de mari orașe ale României, a reunit peste o mie de piese arheologice din metale prețioase, toate descoperite pe teritoriul României. Printre acestea s-au aflat și piesele tezaurelor de argint antice descoperite în județul Gorj. (G.V.G.)
Lasă un răspuns