Aria nenaturală a puterii…

La prima vedere pare că mai simplu ar fi să dea pur și simplu o ordonanță de urgență (finală!) prin care să scoată în afara legii societatea civică. Să nu se mai lupte cu naționalizarea de pe după perdelele de texte care fundamentează felurite ordonanțe și legi vizibil prăduitoare. Să nu mai existe decât el, statul pesedist. Și ei, părți (politice) ale acestuia.

Sigur, ar fi putut scoate în afara legii doar ONG-urile. Sau măcar să le izoleze prin inventarea unor criterii și norme de autorizare care să le împiedice practic să mai glăsuiască. În principal, împotriva, nu a puterii (nu doar!), ci a sistemului. Sau poate că acesta este și scopul eliminării custozilor din ariile naturale protejate, impusă printr-o nouă ordonanță de urgență? Să limiteze ONG-urile, ca activitate pentru a le putea chema apoi la „autorizări”. Autorizări politice, să nu se mai pronunțe cine și cum vrea pe motiv de criterii profesionale și de (in)eficiență economică, pentru statul pesedist contând doar implicarea, supunerea politică a „terților”.

Ar putea fi dară un mecanism prin care, după înlăturarea custozilor din ariile naturale protejate, să se încerce crearea unui vârf de lance împotriva tuturor operatorilor „civici”. Pentru că în societatea civilă există nenumărați astfel de „operatori” (de mediu, culturali etc) pe care, statul pesedist ar putea să-i cheme, legal, prin OUG, la o „profesionalizare” și disciplinare… politică. La singura eficientizare profesională care interesează puterea: supunerea politică.

Privind însă lista custozilor care sunt șterși acum din mersul societății pe domeniile lor de activitate, mediu și protecția mediului, îți dai seama că scopul este mult mai parșiv. Nu, puterea nu vrea doar să se debaraseze de societatea civilă, care îi atârnă de umeri ori de câte ori vrea să facă un matrapazlâc, ci este și o renaționalizare politică. O naționalizare de partid a sinecurilor care trebuie să-și lase avuția doar la nasul și pofta puterii. A ei și a acoliților de partid.

Poate că principala replică împotriva ordonanței de urgență prin care guvernul elimină custozii din ariile naturale protejate (transferând controlul celor peste 680 de arii naturale protejate  unei structuri de stat inexistente, ca prezență în teritoriu), ar fi aceea că un guvern care a retras Roșia Montana de pe site-ul ariilor Unesco nu are dreptul să mai pună nici măcar o virgulă în vreun text referitor la ariile naturale protejate! Dar, totul se leagă, iar retragerea dosarului Roșia Montana de la Unesco, un areal ce ar fi putut deveni cea mai mare zonă protejată din România, dovedește că lucrurile au fost făcute cu un scop precis.

Statul vrea să pună mâna pe aceste zone atât de profitabile. Economic. Inclusiv din perspectiva fondurilor europene de care ar putea beneficia ariile naturale protejate. Dar și din perspectiva traficului de influență, ca „lobby” pentru cei ce au puterea, banii și pofta de a săvârși ce vor ei (inclusiv de a construi hoteluri în mijlocul rezervațiilor).

Și nu de ONG-uri se poticnește statul pesedist, înlăturarea acestora, de altfel previzibilă, putând fi făcută mult mai ușor și mai rapid, prin inventarea unor „standarde” de autorizare.

În realitate, statul pesedist este împiedicat în tăvălugul abuzurilor sale de barierele de protecție rămase de la adevăratul stat: repartizarea zonelor de interes între mai mulți decidenți, mai multe structuri care, într-un fel, să se vegheze unele pe altele.

Scoțând custozii din ariile naturale protejate, statul pesedit nu elimină doar reprezentanții ONG-urilor din acest domeniu (aici activând doar 62 de organizații neguvernamentale), ci și institutele de cercetare, universitățile, ocoalele silvice private, Romsilva chiar!, primării și consilii județene, asociațiile de pescuit și vânătoare. Toate oficine cu posibil rol de sinecură care trebuie, nu-i așa?!, repolitizate (în cazul în care și-au uitat locul în „ierarhie”, și nu doar din perspectiva gestiunii ultimului vânător politic, cu fular împletit în cioburi de plumb).

De acum, politicul este atât de protejat încât și Codul penal poate fi repus în starea sa de dinainte! Se poate construi, se poate fura, se poate distruge…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*