Scrisori… și o altă perspectivă despre război, eroism și cauze

– un nou proiect finalizat împreună cu cotidianul mureșean „Zi de Zi” –

Scrisori… multe, enorm de multe scrisori. Trei săptămâni la arhivele clujene printre scrisori în capriciosul martie al unui an cât veacul. De CENTENAR și pentru CENTENAR printre epistole dintr-un alt timp, înarmat doar cu un aparat foto și, desigur, cu foarte multă răbdare.

Scrisorile sunt scrise de militari români, maghiari (cele mai multe din acest fond), germani, polonezi… din fosta armată austro-ungară. Mi-a fost imposibil să le răsfoiesc pe toate și am procedat selectiv… dar și intuitiv.

Am pășit astfel într-o altă lume, într-un alt univers.

Unul guvernat de legi aparte, legi care n-au nimic de a face cu dreptul. Sunt legi care au de-a face doar cu sentimentele umane universal valabile peste tot pe acest atât de încercat glob pământesc.

Am încercat sentimente amestecate și oarecum stranii. Mi-am pus întrebarea dacă, citindu-le și publicându-le, nu comit cumva vreo impietate față de cei ce le-au scris și asta pentru că scrisorile aduc ceva din intimitatea unor familii, a părinților, a soțiilor și a copiilor acestora, a iubitelor lor…. Fiecare dintre ei – demult dispăruți din această lume ingrată – va fi avut o mamă, un tată, frați și surori, o soție sau o iubită, poate unul sau mai muți copii….

Mi-am asumat acest risc pentru că am dorit să înțeleg ce sentimente îi încercau pe acești militari aflați în diferite situații: pe front, alții în refacere, în spatele frontului, iar unii dintre ei răniți – mai mult sau mai puțin grav – în spitalele de campanie….

Fondul „Colecția de scrisori din Primul Război Mondial”, fond aflat în custodia Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale ale României, este un fond aparte și pentru că parcurgând scrisorile – chiar selectiv, așa cum am procedat eu pentru că am căutat să identific doar scrisorile militarilor originari din județul Mureș – m-au adus în universul soldatului, cu spaimele, angoasele și speranțele lui, în atmosfera de zi cu zi a tranșeelor, dar și în universul credinței lor…

„Homo homini lupus”, sună un cunoscut și vechi dicton latin… Cu siguranță că acești militari n-au ezitat să-și împuște adversarii, așa cum nici adversarii, la rândul lor, nu au ezitat nici ei. Confruntați însă cu propria lor moarte – care putea să vină oricând și de oriunde – l-au căutat pe Dumnezeu. Pare straniu și poate chiar de neînțeles. Mai toți, indiferent de credința practicată sau de etnia lor, aflați în acele situații limită pe care le creează războiul, într-un permanent „joc cu moartea”, își spuneau speranța în Dumnezeu și-l invocau în limba lor… Dumnezeu este personajul cel mai des invocat în scrisori.

Citiți scrisorile! Citiți acest volum! Veți avea o altă perspectivă… despre război, despre eroism, despre cauze mai mult sau mai puțin juste…

Nutresc convingerea sinceră că după reușita proiectului „EROI MUREȘENI ÎN MARELE RĂZBOI. UN SECOL DE LA DECLANȘAREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL 91914 – 2014”,  volumul „CENTENAR (1918-2018). MUREȘENI LA MAREA UNIRE”, este un nou proiect reușit împreună cu cotidianul mureșean „Zi de Zi”.

Însă dincolo de reușita, împlinirea mai mult sau mai puțin deplină a unui proiect, rămâne peste timp simbolistica unui gest simplu: respectul față de cei cei care, prin lupta și sacrificiul lor, au reîntregit o țară – România – în hotarele ei firești.

Iar „Zi de Zi” a făcut acest gest simplu de respect…. vă așteptăm la lansare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*