Tezaurul din aur de acum 3 500 de ani de la Șmig (jud. Sibiu), împărțit între muzee

Șmig este un sat din comuna Alma aflată în județul Sibiu. Numele localității vine probabil de la „șmígă” (pl. „șmígi”), un regionalism venit de la „echer” de dulgherie (cel care „face” cotul, și „dă” colțul) sau de la „smidiș” (tufiș des într-o pădure). Aici, în locul numit Corbu s-a descoperit fortuit, în două etape, în cursul anului 1880, un tezaur cu obiecte de aur (greutate 531,95 grame) și de argint, intrate inițial în colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu, Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca și a Muzeului Național Maghiar din Budapesta (cea mai mare parte a pieselor). Informații despre Tezaurul de la Șmig au fost publicate la scurtă vreme după descoperire de Friedrich Teutsch în ziarul „Românul” și în numărul III al publicației „Korrespondenzblatt der Vereins für Siebenbürgische Landeskunde”, apărută la Sibiu, în 1880. Piesele au fost prezentate ulterior în „Repertoriul arheologic pentru Ardeal” al lui Iuliu Marțian. Analize succinte ale pieselor din tezaurul descoperit la Șmig se găsesc și în cărțile „Getica. O protoistorie a Daciei” a arheologului Vasile Pârvan și „Der Stand der Vorgeschichte forschung in Rumänien” a lui Ioan Nestor. Alte mențiuni ale tezaurului pot fi identificate în lucrările lui Roska Marton, Kurt Horedt și Dorin Popescu etc.

Obiectele de mici dimensiuni se aflau într-un vas de bronz (făcut dintr-o tablă subțire), care era așezat, la rândul său, într-unul de dimensiuni mai mari din ceramică, lucrat cu mâna. Tezaurul este compus din aur brut (o bucată de 43 grame), 26 de falere ornamentale de dimensiuni diferite (lat. phalera = element de podoabă de formă rotundă), o brățară cu secțiunea plan-convexă, 18 inele de buclă în formă de inimă, prinse în formă de lanț, 13 bucăți de sârmă spiralică de aur răsucită, 158 de mărgele din aur de diferite mărimi și cinci mărgele din argint. Tezaurul de la Șmig este temporizat ca aparținând Epocii bronzului (Hallsttat – Cultura Otomani; 1.600 – 1.300 î.Hr.). Obiectele componente, vechi de aprox. 3.500 de ani, sunt realizare prin ciocănire. Falera aflată la Muzeul Național de Istorie a Trasilvaniei din Cluj – Napoca a fost creată conform principiului vechi al Bisericii Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali: „Când unul se învârtește, nouă curg” (simbol al lui IO, sau Zece, „Creatorul cel mare”). Sclipirile aurului strămoșesc au atras și vecinii, de cele mai multe ori, iar aceștia au luat și ei câte ceva din comoara neamului. Așa s-a întâmplat și cu Tezaurul de la Șmig (jud. Sibiu) care stă astăzi „împărțit” între muzee și țări. Poate un album cu aceste tezaure descoperite pe teritoriul României și care încă mai sunt în muzeele din Ungaria, Austria, Detroit (SUA), Ermitaj, etc., ar completa imaginea cu răspunsul la întrebarea mai complexă: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*