Ziua Americii am petrecut-o la Coney Island. Peste tot, în toate parcurile s-au organizat manifestări dedicate Zilei Independenței, iar toate s-au încheiat cu focuri de artificii. Însă cea mai mare desfășurare de forțe spectaculare s-a derulat la cea mai faimoasa plajă newyorkeza. Niciodată nu am văzut atâta lume, trenurile de metrou, Q, N, R, D sau F veneau înțesate de oameni dornici să se distreze la Luna Park, să facă plajă, să înoate, să practice toate jocurile posibile, să facă picnic-uri (4 iulie e o sărbătoare a familiei) și să rămână până seară, când, după un apus norocos, solar, căci toată ziua soarele a fost blocat să apară de un strat de nori, o perdea perfectă pentru cei care veneau prima oară la plajă și s-ar fi expus la razele fierbinți ale astrului. Și Fireworks au aprins cerul. O demonstrație de frumusețe artificială, cum numai armata americană poate realiza. O pădure de culori cerească, o dantelarie artificială plină de emoție artistică, fiindcă toate formele de artificii imitau natură, în special vegetația, florile. Erau pe cer flori de toate culorile. Și păpădii uriașe, care se stingeau și dispareau în timp ce alte săgeți de foc străbăteau cerul.
Tot armata a fost vioara întâi și la faimosul MACY’S, o zona de agrement aflată pe East River, în dreptul străzii 34. Zona include și stradă 42, inclusiv Times Square, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, fiindcă acolo, noapte de noapte, este un show cosmic de lumini. Numele Macy vine de la fondatorul acestui departament, înființat în 1858. Manifestările zilei naționale se fac pe apă, în zonele cu apă, fiindcă pe apă există o adevărată demonstratie de ambarcațiuni. Cum a fost și la Coney Island, și la Macy’s.
Aici spectacolul a ținut până la miezul nopții, fiindcă orchestra militară și corul au cântat pe faleză, iar în diferite locuri de pe malul celălalt, plus de pe un vapor militar aflat în mijlocului răului, se trăgea continuu cu rachete, care emanau jerbe de artificii de toate formele și culorile. Orchestra ataca numai melodii foarte populare, dragi americanilor, precum Rhapsody în Blue de Gershwin. Evident, spectacolul s-a terminat cu God Bless America, cel mai frumos imn religios dedicat acestei țări, și pe care și fetele mele îl cântă când au ocazia. Finalul a aparținut unui regiment de trompetiști care au emanat un marș îngeresc. Am auzit că Trump nu ar fi fost mulțumit de felul cum americanii și-au sărbătorit ziua națională, el ar fi vrut să fie o Paradă, dar n-a fost, nimeni nu l-a ascultat, americanii au făcut cum au vrut, cum i-a îndemnat tradiția.
La Coney Island, oamenii au petrecut până în zori, fiindcă pe dig au dansat continuu, tiribombele au funcționat continuu, iar apa oceanului a fost și mai caldă ca în timpul zilei. Mii de oameni s-au scăldat, în special copiii. Era plin de copii, în special negrii. Oricum, eu am stat într-o zonă apropiată de un cartier al negrilor, care pescuiesc în neștire și mi-a plăcut să mă joc cu mulți copii negri. Au o imaginație colosală, știu să se joace non-stop, inventează tot felul de jocuri, de distracții, în apă și pe nisip. Și sunt de o frumusețe rară. Iar podoabele capilare concurează cărțile de modă.
Dar aici am sentimentul, de câte ori vin, că e o zi națională. Oamenii aleargă înnebuniți să se distreze. Nimic nu mai poate pune frână acestei evoluții a istoriei. Nici bomblele teroriștilor nu-i mai sperie pe americani! God Bless America!
Lasă un răspuns