Zile dramatice în Italia – coşmarul continuă…

Plângea… Lacrimile ei mă făcuseră să închid ochii… „Dumnezeule, mă gândisem, nu pot să-i promit că totul va fi bine şi îşi va primi copilul luat de Protecția Copilului din Italia înapoi!… Pot, oare, s-o mint?!… Tăceam. Vedeam cum curg lacrimile… Pe patul de moarte sau pe patul de operație, românca noastră, Rodica din Italia, mă rugase să nu uit de ei! „Acasă” e atât de puternic, îmi spusese ea. „Acasă” e aproape şi „Acasă” e atât de departe…

Primisem, între timp, o mie şi una de telefoane. După articolul meu, „Zile dramatice în Italia”, citit de sute de mii, chiar milioane, de oameni!, autoritățile se puseseră în mişcare. Publicații on-line sau ziare obişnuite preluaseră articolul. Dintr-o dată, Mama aceasta nu mai fusese singură… Adevărul, însă, mă şocase! Fusese dată pe mâna Gestapou-ului chiar de către o româncă! Din răzbunare!

Nu am cuvinte să calific gestul, vreau numai să vă spun câte puțin despre beneficiile la care un copil român a fost supus, nu din cauza vecinilor italienei!, ci din cauza cozilor noastre de topor…

Aşadar, aceasă Mamă, pe patul de operație, fusese proscrisă… Îi luaseră copilul!, care nu era chiar aşa de mic… Nu vreau să vă spun vouă, celorlați, ce s-a întâmplat cu acest copil, vreau numai să-i descriu în câteva cuvinte Denunțătoarei, situația acestuia, poate, din adâncuri de conştiință, va realiza vreodată ce a făcut!… După nu ştiu câte zile, după o veşnicie, se apropiase de Mama lui… (Atunci când autoritățile italiene permiseseră revederea lor!). Se apropiase stânjenit, înfricoşat, se întorsese cu spatele, plângând, şi desenase… o Casă!… Casa lui! Casa din care fusese răpit în modul cel mai barbar cu putiință, de Gestapou-ul comunist!

Mama lui plânge. Un familist tradițional nu poate niciodată să îțeleagă Urgia care s-a abătut asupra lor, Nedreptatea care li s-a întâmplat, Nesiguranța zilei de mâine. Închide ochii şi plânge…Ar vrea să facă abstracție de drama care i s-a întâmplat! Ar vrea chiar să creadă în Protecția Copilului puțin căci, ca orice Părinte integru, îşi face probleme de conştiință acum! Dar vede rănile de pe mâinile lui Iulian… Condițiile de viață precare, mizeria în care a fost aruncat, ciuperca molipsitoare care se întinde peste unghiile lui! Aşa a fost Iulian înainte de a fi preluat de Protecția Copilului?!

Mama plânge din nou. Este disperată. Neajutorată. Mulți i-au promis sprijinul, dar a fost convocată la două procese, unul civil şi unul penal!, iar cheltuielile cu avocații trebuie plătite! Cine le va plăti?! Nu vreau să spun ceva rău despre demnitarii români acum. Au mai promis însă şi altădată ajutor financiar în procese şi nu au dat niciun ban!

Cum o ajutăm, însă, pe această Mamă, români?! Are nevoie urgentă nu numai de încurajări, dar şi de bani ca să plătească avocații! Cum o salvăm din robie?!

Haideți să îi ajutăm pe Iulian şi pe Rodica! Dacă noi nu facem nimic, aceşti Nevinovați vor fi striviți de tăvalugul birocrației! În România, războaiele interne sunt la ordinea zilei. Ei nu au timp pentru cetățenii români!… Murim, fiecare, în colțul nostru de Libertate!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*