Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a cerut să recupereze de la Banca Națională a României un tezaur monetar descoperit în anul 1985, în localitatea bistrițeana Șopteriu (de la „șoaptă”? – Cuvântul Domnului, ca și creație), aparținând de comuna Urmeniș, din județul Bistrița-Năsăud. Acesta a fost trimis la ordinul lui Nicolae Ceaușescu către Banca Națională, imediat după descoperire. Directorul de atunci al muzeului bistrițean, Gheorghe Marinescu, se temea că tezaurul care constă în aproximativ trei kilograme de monede de argint (mai précis 2,7 Kg.) ar putea fi topit și valorificat ca atare. Era vorba despre un tezaur de monede care circulau în Europa în timpul secolului al XVII-lea, acesta fiind îngropat pe fondul neliniștii create în Transilvania de plecarea turcilor și venirea austriecilor. Tezaurul conține florini, ducați și alte piese de circulație europeană, olandeze, austriece, poloneze, piese de argint aurit, dar și bijuterii, printre care o deosebită teacă de pumnal din argint aurit. Acestea erau obiecte strânse în timp, deși monedele erau ieșite din uz probabil.
„Am găsit printre ele și un denar roman de argint, pe care, probabil, colecționarul îl avea de undeva găsit, vreo descoperire arheologică la nivelul acelor ani. Erau păstrate pentru valoarea intrinsecă a metalului. Tezaurul a fost dus la București și prezentat lui Ceaușescu de către un milițian, care a primit dispoziție să îl predea la Muzeul Național sau la Banca Națională. L-a predat la Banca municipiului București, de unde nu l-am mai putut recupera”, a declarat arheologul. Numeroasele intervenții făcute după 1989, au avut ca rezultat faptul că Tezaurul de la Urmeniş s-a întors la Bistriţa în anul 2009, fiind restituit prin hotărâre judecătorească. Acesta a fost evaluat de experţi la peste 550.000 de lei, însă din punct de vedere istoric este de nepreţuit. Astfel a ajuns în custodia Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud, după mai mult de 24 de ani de la descoperirea sa. Cele 1.664 de piese datând din antichitate şi până la începutul anilor 1.600 au fost aduse cu un transport special în 25 noiembrie, urmând a fi expuse în primăvara anului următor. Comoara de la Şopteriu a fost descoperită întâmplător în anul 1985 de nişte localnici.
Directorul Muzeului Judeţean de atunci, Gheorghe Marinescu îşi aminteşte că monedele au fost recuperate în totalitate cu ajutorul miliţienilor. „Au aparţinut probabil unui grof maghiar, foarte bogat, care le-a îngropat în grabă, departe de orice construcţie”, povestește istoricul. Acesta mai spune că perioadă îngropării poate fi estimată la sfârşitul secolului al XVI-lea. „Cel care a îngropat comoara ştia foarte bine cât este de valoroasă, era un om foarte bogat, care probabil nu a spus nimănui despre ea. Se presupune că s-a întâmplat ceva dramatic cu proprietarul ei”, mai spune Gheorghe Marinescu. Istoricul Cornel Gaiu, cel care a însoţit transportul de la Bucureşti, crede că tezaurul, adăpostit în vase de lut putea aparţine oricăreia dintre familiile nobilare care aveau proprietăţi în zonă, printre care Banfyi, Teleki, dar nu sunt excluse nici alte variante.
În anul 2013 Complexul Muzeal Judeţean a publicat lucrarea „Tezaurul de secol XVII de la Şopteriu”, subintitulată „Studiu de orfevrărie şi de numismatică”, semnată de cercetătoarele Ana Maria Velter şi Luminiţa Dumitriu şi tipărită de editura „Accent” din Cluj-Napoca. Cartea este ce de-a douăzecea din seria „Historica” a colecţiei „Biblioteca Muzeului Bistriţa”, pe care o coordonează dr. Corneliu Gaiu, semnatarul unui dens „Cuvânt înainte”, în care se scrie despre câteva tezaure descoperite pe teritoriul judeţului, între care un destin aparte a avut tezaurul descoperit la Şopteriu şi „aşezat” în carte de Ana Maria Velter şi Luminiţa Dumitriu de la Muzeul Naţional de Istoria României.
În „Studiu de orfevrărie” se precizează: „În luna mai, 1985, în grădina cetăţeanului Moldovan Alexandru din satul Şopteriu, comuna Urmeniş, (…), cu prilejul unor lucrări de primăvară, a fost găsit de unul din copiii acestuia un mare depozit de argint, conţinând aproximativ trei kilograme de monede, piese de podoabă şi obiecte de uz casnic, ce au fost ascunse în două vase de ceramică”. „Gospodărirea” imediată a tezaurului a fost preluată de Gheorghe Marinescu, Corneliu Gaiu şi miliţianul vremii din comună; piesele au fost depuse la Banca Naţională a României, iar în 2009 a intrat în cea mai mare parte în patrimoniul Muzeului Judeţean Bistriţa. Cele două cercetătoare se ocupă în continuarea cărţii de structura tezaurului, de descrierea cu acribie a pieselor, provenienţa lor şi alte aspecte care sunt apanajul profesioniştilor domeniului numismaticii şi orfevrăriei. Volumul a apărut în bune condiţii grafice, cu imagini ale pieselor care dau prilejul bucuriei de a le privi tuturor celor deschişi să admire frumuseţea, nu neapărat să le aibă „în pungă”. Dr. Corneliu Gaiu crede că: „Tezaurul de secol XVII de la Şopteriu (…) este unul din cele mai fastuoase descoperiri medievale din România prin frumoasele piese de orfevrărie, multitudinea şi diversitatea emisiunilor monetare din secolele XV, XVI şi XVII, acumulate”. Zona Bistriţa-Năsăud este bogată în vestigii arheologice, fiind cunoscută de multă vreme pentru valoroase descoperiri. O perioadă extrem de bogată a fost în anii 1980-1985, când aproape concomitent pe teritoriu judeţului au ieşit la iveală trei tezaure monetare: Tezaurul monetar de la Şopteriu – Urmeniș, cel de la Şieu Odorhei și cel de la Sărata. Bogăția acestui pământ strămoșesc ne uimește prin dovezile arheologice valoroase pe care încă le mai posedă, „vorbindu-ne” despre minunate vremuri apuse. (G.V.G.)
Lasă un răspuns