Există numeroase monumente comemorative în foarte multe localități din jurul arcului carpatic menite să ne amintească faptele și jertfa celor ce au luptat în primul război mondial. Există și mari mausolee în care supraviețuitorii au adunat de pe toate câmpurile de bătălie trupurile camarazilor căzuți, strângându-i laolaltă pentru a-i putea omagia cum se cuvine. Între anii 1920 și 1930 s-au construit în România numeroase monumente dintre care le amintim pe cele mai impresionante: Crucea Eroilor de pe Caraiman, Mausoleul de la Mărășești, Mausoleul de la Mărăști, Mausoleul de la Soveja și Mausoleul de la Mateiaș. Mausoleul este un monument funerar somptuos, de proporții foarte mari, ridicat în memoria unei personalități marcante sau a unor eroi. Astfel, într-un colț de țară, undeva pe culoarul Rucăr-Bran, în comuna Valea Mare – Pravăț, lângă Dragoslavele, se ridică spre tăriile albastre construcția mausoleului de la Mateiaș. Construcția a fost ridicată între anii 1928-1935 din iniţiativa locuitorilor din Câmpulung Muscel, cu sprijinul Societăţii „Cultul Eroilor“. Autorul lucrării este De Nicolo, având la bază proiectul arhitectului Dumitru Ionescu Berechet. Mausoleul este înscris în Lista Monumentelor Istorice la nr. crt. 1016, cu codul AG-IV-m-A-14017.
Aici, pe muntele Mateiaş, au luptat Grupul de armate Nămăieşti, compus din diviziile 22 şi a 12-a Infanterie, în fruntea cărora s-a aflat generalul Traian Găiseanu. Ei s-au confruntat cu tenacitate și curaj cu adversari mult mai bine înarmați și pregătiți militar. Luptele s-au dat în octombrie-noiembrie 1916 și ostașii noștri au rezistat 45 de zile în faţa unui inamic mai puternic și i-a oprit înaintarea spre capitala țării. Într-un final, datorită cedării frontului pe Jiu, au primit ordin să se retragă. La intrarea în mausoleu, pe un parapet din beton de formă semicirculară, se află înscrise cu litere aurite două texte ce glorifică sacrificiul eroilor, astfel: în partea stangă: „Pentru onoarea patriei şi a drapelului, pentru făurirea unităţii României, noi am apărat pământul sfânt al ţării, lăsându-vă vouă, generaţiile viitoare, o naţiune liberă şi independentă”; în partea dreaptă: „Ne plecăm cu veneraţie în faţa sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni şi viteji ai fiinţei noastre naţionale, iar la chemarea patriei vom şti să ne jertfim şi noi pentru păstrarea independenţei şi suveranităţii României”. Ridicarea mausoleului a durat 7 ani, începând cu anul 1928. În subsolul clădirii construită din calcar alb sunt adăpostite osemintele a 2300 de ostași români. După 1980, a avut loc o extindere a Mausoleului Eroilor, fiind construită o terasă de paradă, precum și o scară monumentală. În apropierea vechiului mausoleu s-a construit și un muzeu, în cadrul căruia au fost expuse documente şi obiecte care redau aspecte referitoare la luptele desfăşurate în zonă de către trupele române, în toamna anului 1916. Tot atunci, a fost inaugurat un impunător basorelief, înalt de 3,5 metri, lung de 16 metri, realizat de sculptorul Adrian Radu. La Mateiaș, arde permanent o flacără, în spre a ne reaminti de cei care, fără a da înapoi din fața armatelor de invazie, au făcut jertfa supremă pentru România Mare și pentru idealul milenar de unitate a națiunii noastre.
Astăzi, pe dealul Mateiaș, se află un frumos Mausoleu al Eroilor, menit să păstreze vie amintirea oastașilor ce s-au jertfit pentru Întregirea Neamului, în conștiința colectivă a românilor. El este ușor accesibil celor care parcurg drumul european E 574. Dacă aveți timp – acum în prag de sărbătorire a Centenarului Marii Uniri din 1918 -, intrați și vizitați diorama amenajată într-o încăpere a muzeului. Aici este reprezentat un post de comandă, iar efectele vizuale și sonore sunt astfel făcute încât să trimită imaginar vizitatorul pe câmpul de bătălie din 1916. Cu toate că știm că nu este real, efectul creat face „piele de găină” și crează emoție. Cinste eroilor și veșnică recunoștință! Odată ieșiți afară, pe terasa de paradă, aerul este parcă mai oxigenat, iar înaltul cerului este parcă mai albastru… Bine că noi trăim în vreme de pace!
Notiunea de erou se atribue numai celui ce-si da viata pe pamantul patriei sale pentru a o apara de cotropitorii hamesiti de invidie si ura si care incearca sa patrunda cu forta fizica sau psihica pe pamantul patriei sale si sa-l fure prin orice mijlace.Eroi nu sant aceia care mor si se sacrifica trupeste si sufleteste pe meleaguri satraine de locul nasterii lor,acoperiti de minciuna,de sintagma,aparatori ai patriei.Si prin exceleta tragica a realitatii romanii se afla aproape in majoritate pe locul celor care si-au aparat,constient sau nu glia sa mostenita ca proprietate din mosi stramosi.De aceia in zilele nenorocite de astazi si de ceva mai dinainte,dusmanii neamului romanesc incearca sa le ia proprietatile romanilor,pentruca acestia sa nu mai aibe pentru ce sa lupte,ca numai aibe ce-si apara,sa dispare motivatia devenirii de erou.O tara este proprietatea unui neam atata timp cat si pamantul ei si acoperisul de deaspra somului sau linistit sant proprietati ale acestuineam.Altfel se schimba interesul pentru ea.