Din nou despre samizdaturile democrației

Unul dintre Târgurile de carte de la București, numit, cât se poate de… neaoș, „Bookfest” (de ce oare?), a găzduit, într-o țipenie aproape desăvârșită, evenimentul editorial cel mai senzațional, mai actual – dar și cel mai substanțial – al acestei recolte de primăvară a cărților: volumul istoricului american Larry Watts numit, cu o expresie chiar românească, „Oaia albă într-o turmă neagră” (de altfel și mai toate celelalte cărți ale sale se inspiră din paremilogia acestor locuri). Cartea este a treia dintr-o serie resimțită că trilogie despre poziția în lume și politică externă a României de până mai ieri-alaltăieri, dar cu incursiuni binevenite în istoria mai veche a românilor.

Nu este așadar o carte de istorie generalistă, ci una care stăruie, de la esență până la nuanță, asupra relațiilor româno-ruse și a marilor mize strategice decurgând de aici, despre România în CAER și Tratatul de la Varșovia, despre relațiile ei bi- și multilaterale, despre politică și diplomația internațională a Bucureștiului în lumea de până în 1989. Totul în aproape 1500 de pagini, cât însumează cele trei cărți în materie, intitulate „Ferește-mă, doamne, de prieteni”, „Cei dintâi vor fi cei din urmă” și – cea abia apărută – „Oaia albă în turmă neagră”.

Mesajul lor esențial este cât se poate de neted (ar zice Eminscu): confruntarea politico-diplomatică româno-sovieitca din anii războiului rece n-a fost un simulacru, o mascaradă, un teatru regizat de Moscova și București pentru Occident (și nu numai), ci o înfruntare reală, dura, între două politici care, chiar dacă nu neapărat ireconciliabile, au generat și întreținut o încercare de forțe asimetrică și hibridă între strategii și politici foarte decise a-și apăra/extinde propria sfera de interese.

Tratatele de istorie ale lui Larry Watts sunt de stringentă folosință astăzi, când politologi, politicieni, dar și istorici, din „noul Est”, dar – paradoxal – și din arealul aliaților euroatlantici ai României se încăpățânează să susțînă teza „rebelului simulat al comunității socialiste” care ar fi fost România după anii 1950 -1960. Cu ce scop această răstălmăcire răutăcioasă, tenace, parcă și conjugată, a unor realități dintr-o istorie încă incendiară, e drept, dar care începe treptat să-și dezvăluie din secrete? Nedumerire firească, dar și întrebare incomodă, mai ales pentru un istoric. Și totuși, Larry Watts formulează un răspuns: „Interesant este că perestroika introdusă de Mihail Gorbaciov și liberalizarea relațiilor dintre URSS și celelalte țări ale Europei de Est nu au avut un efect sezisabil asupra modului în care sovieticii percepeau România – ca pe un inamic subversiv activ, încadrat în aceeași categorie cu SUA, RFG și Israel. (…) Operațiunile coordonate împotriva României – desemnată acum în documentele KGB că „Țintă 24” – au continuat și după 1986, cel puțin până la finalul anului 1989. Dacă au continuat și după acest moment, și pentru cât timp – iată întrebări la care rămâne să aflăm răspunsul”.
Iar acest răspuns ar înlesni și un altul: de ce s-au împotmolit relațiile româno-ruse într-o stare atât de stranie, de penibilă, dar și de preocupanta, de atâta amar de vreme, când rușii și chinezii, germanii între ei, israelienii și egiptenii, coreenii între ei, vietnamezii între ei și cu americanii etc. s-au putut reconcilia, iar apoi s-au apropiat (ori chiar au fuzionat), în folosul ambilor protagoniști.

Lămuririle asupra unora dintre marile secrete ale istoriei foarte recente atingătoare (și) la România pe care le face publice atât de generos Larry Watts (care a avut acces la surse unde istoricii români n-ar fi ajuns poate în vecii vecilor) sunt de o valoare greu de prețuit. Drept care, repet aici ce i-am spus și public, dar și personal providentialului istoric și politolog american, care trăiește de ani buni printre noi: între istoricii străini care, respectând cu strășnicie adevărul, au făcut mare bine României, trebuie să-i amintim și să-i prețuim așa cum se cuvine pe Jules Michelet- pentru secolul al XIX-lea, pe… Karl Marx – pentru secolul XX, prin Însemnările (postume) despre români și pe Larry Watts – pentru acest început de secol.

După cum, reiau și ideea mai veche despre numitele, de mine, samizdaturi ale democrației, altfel spus cărți care, asemenea celor ale lui Larry Watts, sunt stânjenitoare și de-a dreptul ostile în ochii unora, dar folositoare tuturor și în primul rând adevărului. Cărți care se pot tipări și răspândi, dar care, neagreate de mai marii momentului, sunt înăbușite eficient, cu celeritate și discreție, în mesajul lor, prin eclipsare, ignorare, răstălmăcire. Interesant: nu prin critică sau infierare la scenă deschisă, întrucât prin execuție publică s-ar rată condamnarea lor la uitare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*