Trecem în viteză pe autostrada ce leagă capitala de orașul Pitești și de aici, abordăm celalate variante de a străbate țara. Dar, de câte ori ne-am oprit oare în această urbe, spre a o cunoaște și a ști istoria și evoluția sa. Aici, în anul 1928 un grup de intelectuali din cadrul Fundaţiei Culturale Ateneul Popular „Gheorghe Ionescu-Gion“ înfiinţează un muzeu (cu secţii de istorie, etnografie şi artă populară). Dar, ca într-o aventură ce are și partea sa de suspans, în anul 1948 autorităţile comuniste desfiinţează Fundaţia Culturală Ateneul Popular „Gheorghe Ionescu-Gion“ şi închid muzeul. În acel moment, celor două secţii li se alăturaseră de curând şi o nouă secţie de istorie naturală. În anul 1955 administraţia locală redeschide muzeul sub o nouă denumire: „Muzeul Regional Argeş”. În 1966, secţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Judeţean Argeş este transformată în actualul „Muzeu Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii din România”, de la Goleşti-Argeş.
Anul 1968 aduce cu sine și denumirea actuală a acestei instituții muzeale: Muzeul Judeţean Argeş. În 1968 apare primul număr al anuarului „Studii şi comunicări“, astăzi numit „Argesis“. Se deschide Casa Memorială „Liviu Rebreanu“, la Valea Mare (Ştefăneşti-Argeş) în anul 1969. În anul 1970 Muzeul Judeţean Argeş primeşte ca sediu Palatul Administrativ al fostei Prefecturi a judeţului Argeş. În același an are loc deschiderea Expoziţiei şi a Rezervaţiei Arheologice Castrul Roman Câmpulung – Jidova. În 1971 se deschide Galeria de Artă Plastică Românească și Galeria Naţională de Artă Naivă din România. În anul 1974 urmează să se reorganizeze expoziţia de bază a Secţiei de Istorie în noul sediu din Palatul Administrativ. Inaugurarea în cadrul Secţiei de Ştiinţele Naturii a expoziţiei de bază cu tema „Protecţia mediului înconjurător pe baze ecologice“ are loc în anul 1977. Anul 1985 aduce cu sine deschiderea Expoziţiei Memoriale „Dinu Lipatti“, la Ciolceşti (Leordeni-Argeş).
După 1989, respectiv în 2000 și 2004, are loc inaugurarea noilor clădiri ale Muzeului Judeţean Argeş (laboratoare, ateliere de conservare, restaurare, cercetare şi evidenţă a patrimoniului cultural, depozite, birouri, amfiteatru, observator astronomic şi planetariu).În anii 2004 și 2006, Secţia de Istorie este extinsă cu expoziţiile de bază referitoare la perioadele 1877-1922, 1923-1947. În 2008 sunt inaugurate două noi obiective: Planetariul şi Muzeul Sportului Argeşean. Expoziţiile permanente „Flori de mină – comorile adâncurilor” şi „Cabinet numismatic” sunt inaugurate în 2009, iar în 2010, Cetatea Poenari (de care este legată istoria unui domnitor-personaj aproape mitologic: Vlad Țepeș) devine secţie externă a Muzeului Judeţean Argeş.
Dacă veți trece pragul acestei instituții muzeale, veți observa că expoziţia de bază a Secţiei de Istorie prezintă, în contextul istoriei naţionale, evoluţia societăţii omeneşti de pe teritoriul judeţului Argeş din paleolitic până la 1947. În cadrul expoziţiei Secţiei de Istorie sunt prezentate unelte aparţinând culturii de prund, piese eneolitice descoperite în aşezările gumelniţene de tip tell de la Teiu, Popeşti şi Zidurile, ceramică, arme şi piese de harnaşament din inventarele funerare ale mormintelor din necropolele hallstattiene târzii de pe Valea Topologului. O pondere deosebită este acordată procesului de romanizare, dat fiind faptul că în Argeş se află marea aşezare dacică de la Cetăţeni ca şi castrele de pe Limes transalutanus, cel mai important fiind cel de la Câmpulung – „Jidova”. Reşedinţele domneşti de la Curtea de Argeş, Câmpulung, Piteşti, cetăţile argeşene Poenari şi Oratia, rolul Argeşului în evul mediu sunt prezentate prin intermediul obiectelor descoperite arheologic, prin fotografii, hărţi şi documente. Marile evenimente ale secolului al XIX-lea ocupă un loc deosebit în expoziţie, datorită rolului important pe care argeşenii şi personalităţile de aici l-au jucat în cadrul acestor evenimente. Rolul monarhiei în istoria României, Argeşul – leagăn al liberalismului românesc şi al ţărănismului, făurirea României Mari, viaţa culturală din perioada anilor 1878-1947, viaţa politică din perioada interbelică şi până la 1947 şi participarea argeşenilor şi a muşcelenilor la cel de-al doilea război mondial sunt teme istorice prezentate în sălile deschise în perioada anilor 2004 şi 2006. Expoziţia permanentă a Secţiei de Istorie se încheie cu Cabinetul numismatic, inaugurat la 2 septembrie 2009. Aici pot fi vizualizate 7.000 de piese, altele decât cele prezentate în expoziţia de bază. Sunt etalate aproximativ 6.300 de monede din sec. IV î.Hr. – sec. XX. De o deosebită valoare sunt tezaurele de la Sâmbureşti (datat în sec. I-III d. Hr., conţine 4.161 de monede, denari imperiali romani şi antoniniani), Pădureţu (datat în sec. I-III d.Hr., conţine 986 de monede, denari imperiali romani şi antoniniani) şi Glavacioc (datat în intervalul 1391-1448, conţine 91 monede, ducaţi din timpul lui Mircea cel Bătrân şi sferturi de perperi emişi în Bizanţ). Tot în cadrul cabinetului numismatic sunt expuse 200 de decoraţii (ordine, medalii, semne onorifice) conferite persoanelor sau instituţiilor care au acumulat merite pe timp de pace sau război. De asemenea, medalistica este reprezentată de cele 500 de piese, româneşti şi străine, medalii şi plachete, care imortalizează evenimente, date istorice, personalităţi.
Dintre locațiile ce trebuiesc vizitate și sunt administrate de către Muzeul Județean Argeș amintim Castrul Jidova, cel care este situat în cartierul Pescăreasa, la intrarea dinspre sud în municipiul Câmpulung, în imediata proximitate estică a şoselei Piteşti-Câmpulung, între aceasta şi Râul Târgului, este cea mai importantă şi mai bine păstrată construcţie militară de acest gen de pe traseul Limesului Transalutanus, fiind în acelaşi timp şi singura edificată din piatră. Nu se cunoaşte numele antic al castrului, însă târziu după retragerea aureliană şi după perioada marilor migraţii ce au transformat în cenuşă operele arhitecturale şi edilitare ale antichităţii, în zorii evului mediu, localnicii şi călătorii pe drumul Câmpulungului, deopotrivă, rămânând impresionaţi de zidurile încă solide ale castrului aflat în ruină, le atribuie fabuloşilor oameni înalţi şi puternici ce populau lumea la începuturile ei (jidovii; uriașii), în limbajul popular, întâlniţi în majoritatea mitologiilor europene. Castrul de la „Jidova” este unul dintre cele mai bine păstrate din întreaga Dacie romană, iar cercetările arheologice susţinute, de la al căror început s-au împlinit de curând 13 decenii, dublate de ample lucrări de restaurare şi consolidare constituie un model de consecvenţă şi reuşită în încercarea de a ne apropia mai mult de monumentele antichităţii. Aici, în muzeul de sit în care a fost transformat castrul, pot fi văzute puternicul zid de incintă din piatră, cu porţile şi turnurile adiacente, clădirea ofiţerilor, locuinţa comandantului, magazia în care erau adăpostite proviziile pentru hrana soldaţilor dar şi a cailor, precum şi ingeniosul sistem de încălzire specific tehnicii romane, aşa-numitul hypocaustum. De la „Jidova” provine şi o atestare expresă a trupei militare din armata imperială romană ce a activat pe limesul transalutan, fiind cantonată în acest castru. Este vorba de o trupă auxiliară alcătuită din luptători orginari din Commagena, o regiune a provinciei romane Syria: Cohors Prima Flavia Commagenorum. Expoziţia, deschisă în 1970, cuprinde obiecte descoperite în cercetările arheologice de pe Limes alutanus şi transalutanus şi cu precădere obiecte descoperite în cercetările din Castrul Jidova. Sunt expuse obiecte din ceramică (opaiţe, cărămizi şi fragmente de ţigle cu inscripţii, amfore, piese de pavimentum şi mozaic, piese pentru hypocaustum), arme (vârfuri de săgeţi, suliţe, cuţite), accesorii de echipament militar etc. În incinta castrului se păstrează o parte din clădirile romane (Principia – comandamentul, Praetorium – clădirea comandantului, clădirea ofiţerilor, Horreum – magazia de cereale). Pe latura de sud a fost reconstituit un turn de curtină şi, parţial, turnurile porţii Praetoria (poarta principală de intrare), turnul semirotund din colţul de sud-vest, cât şi celelalte turnuri ale porţilor Decumana, Dextra şi Sinistra de pe laturile nord, est şi vest.
O altă locație ce trebuie vizitată este amplasată pe vârful Muntelui Cetăţuia, într-un cadru natural fortificat, la o distanţă de 25 km faţă de municipiul Curtea de Argeş. Este vorba de „Cetatea Poenari”, numită astfel, cu precădere, atât de izvoarele vremii, cât şi în istoriografia de specialitate, după satul din apropiere, aflat la circa 6 km depărtare. Deşi cetatea este amplasată la numai doi kilometri de satul Căpăţâneni, ea a primit numele de Poienari, de la satul puţin mai îndepărtat, însă, foarte probabil, mai vechi, pe care l-a şi stăpânit, după cum se arată într-un hrisov dat hareşenilor (arefenilor) de Mircea Ciobanul la 8 aprilie 1546. Cu acest nume o întâlnim în izvoarele documentare din veacurile XV-XVI, dar şi în cronicile din secolele XVII-XVIII. De-a lungul vremii, fortificaţia din Cheile Argeşului a mai fost consemnată şi sub denumirile de „Cetatea lui Ţepeş Vodă” sau „Cetatea lui Negru Vodă”. Cea dintâi denumire îşi are desigur originea în tradiţia istorică a cărei primă menţiune scrisă se regăseşte în Letopiseţul cantacuzinesc, unde se precizează: „Vlad vodă Ţepeş. Acesta au făcut cetatea de la Poenari şi au făcut sfânta mănăstire ot Sneagov. Mai făcut-au un lucru cu orăşanii den Târgovişte, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului vodă. Când au fost în ziua Paştilor, fiind toţi orăşanii la ospeţe, iar cei tineri la hore, aşa fără veste pre toţi i-au cuprins. Deci câţi au fost oameni mari, bătrâni, pre toţi i-au înţepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câţi au fost tineri cu nevestele lor şi cu fete mari, aşa cum au fost împodobiţi în ziua Paştilor, pre toţi i-au dus la Poenari de au tot lucrat la cetate, până s-au spart toate hainele dupre ei şi au rămas toţi dezvăscuţi în pieile goale”. O variantă asemănătoare este redată şi de către cronicarul Radu Popescu.
Sper ca prin acestă prezentare să vă fac să opriți câteve minute din drumul dumneavoastră și aici, la Pitești, Curtea de Argeș și Câmpulung, să „culegeți” minunate impresii de călătorie. (G.V.G.)
Lasă un răspuns