S-au dus români după dreptate
Și toți în gând și-ntr-o simțire,
La Alba au strigat: „- UNIRE!”.
Unirea Țărilor Române,
Nu vinderea pe mâini străine.
Și au venit din patru zări,
Care pe jos, care călări.
La Alba acolo-n cetate,
Și-au strigat toți: „- VREM LIBERTATE!”,
Pe Câmpia Libertății,
„- VREM UNIRE!”, zice-au cu toții.
„- VREM UNIRE! VREM DREPTATE!”,
Se auzea-n Alba,-n cetate.
Pământul l-om apăra,
Biserica, țarina.
Dumnezeu i-a auzit
Și-așa precum și-au dorit
Și-au dorit, le-a dat unire,
Celor ce-au fost cu simțire.
Apoi, venit-au iar peste noi,
Lupte crâncene, război,
Însă fii României,
Au sărit în sprijin gliei.
Și-așa dup-al vieții dat,
Mult sânge s-a mai vărsat,
Așa eroi s-au născut,
Care-au pus inima scut,
Au sărit viteji, destui chiar mulți,
Care-cum, ba și desculți,
Alergat-au, într-un suflet, într-un mers,
Pentru-al țării interes.
Astăzi, noi, a lor nepoți,
Îi pomenim pe cei morți,
Le suntem profund datori
Și-i facem nemuritori.
Mergem, iarăși în cetate,
Să strigăm: ,,NU MAI VREM MOARTE!”,
Vrem glia s-o apărăm,
Respect la eroi să dăm.
Datori suntem să-i cinstim,
Datori suntem să-i iubim
Și tot lor să dăm crezare,
Nu să-i lăsăm în uitare.
Iată, anii au trecut,
O sută – nimic mai mult
Și gândind peste un veac,
La istoria cu drag.
În sfântă zi de sărbătoare,
Dragi eroi, meritați o lumânare,
Un Tatăl nostru, o Născătoare,
Mulțumiri spre fiecare,
Pentru jertfa ce-ați făcut,
Pentru al vostru suflet-scut!
Vrem, azi, să v-asigurăm,
România, c-o păstrăm.
Țară mândră și bogată
Și de Domnul, binecuvântată,
Într-un veac, multe-au trecut,
Dar pământul ăsta-i sfânt,
E al nostru, al tuturor,
Al întregului popor,
Care, la un veac, colo-n cetate,
Va striga: „NU MAI VREM MOARTE!”.
La Alba ne-om aduna
Și-n horă toți vom juca!
Și-om jura cât vom trăi,
Țara noi ne-o vom iubi,
Pentru țară ne-om jertfi!
Aduna-ne-om în cetate
Și-om striga: „VREM LIBERTATE!”,
Eroii ne-or auzi,
Dintre stele-or mulțumi.
Dintre stele-or mulțumi
Și doar atât or gândi!
Pentru pământ ne-om jertfi,
Cu nimic nu om greși!
Lasă un răspuns