Publicul craiovean ce trece pragul modernului imobil al Secţiei de Istorie Arheologie a Muzeului Olteniei Craiova, din str. Madona Dudu nr. 14, are ocazia să admire, în cadrul expoziției de istorie antică și medievală, „Redescoperă istoria”, vernisată la 18 martie 2016, în acest muzeu proaspăt renovat, şapte dintre cele mai valoroase tezaure istorice din patrimoniul instituţiei. Amplul proiect investiţional de reabilitare a clădirii şi a spaţiilor expoziţionale ale Secţiei de Istorie-Arheologie, realizat de Consiliul Judeţean Dolj, a avut ca scop realizarea unui cadru optim de expunere a unui număr cât mai mare de artefacte, din bogatul patrimoniu cultural deţinut, pentru ca publicul craiovean să se bucure de produse culturale de o valoare deosebită. Eforturile realizate au determinat expunerea permanentă către publicul craiovean, şi nu numai, a Tezaurului Muzeului Olteniei, la parterul clădirii putând fi admirate tezaurele de la: Dudaşul Schelei, Șuşiţa, Verbiţa, Șotânga, Afumaţi, Desa, Craiova etc…
Tezaurul de monede şi podoabe de la Craiova – Manutanţă, din secolele XVI – XVIII, a cărui poveste pare desprinsă din cărţile cu legende, a fost descoperit în ziua de 6 mai 1983, la sediul fostului pichet ,,Manutanţă”, situat pe str. D. A. Sturdza (în prezent str. Gheorghe Dragalina), de doi militari în termen, cu prilejul executării unor şanţuri de drenaj. Tezaurul expus în spaţiul expoziţional conţine un număr de 48 monede de argint, o pafta şi fragmentele unei cruci, monedele fiind perforate o dată sau chiar de două ori, ceea ce conduce la ipoteza istorică conform căreia, la momentul îngropării lor, aceste emisiuni monetare nu erau în circulaţie. De asemenea, urmele de textile care au fost identificate cu ocazia conservării lor, consolidează ipoteza că erau înşirate pe o bucată de material textil, şi aveau mai degrabă rol decorativ. Cronologic, cele 48 monede ale tezaurului sunt cuprinse între anii 1548 (gros lituan) şi 1729 (piesă de 3 creiţari din Transilvania), fiind emise după sistemul monetar polonez sau central european. Pentru primul sistem monedele sunt emise în Polonia, Lituania, Prusia, oraşele baltice Danzig şi Elbing, iar în sistemul central-european tezaurul cuprinde monezi emise în Ungaria, Transilvania, Silezia, Niederösterreich, Styria, Tirol, Boemia, Brieg (Silezia). Un aspect inedit al tezaurului îl constituie emisiunea monetară tiroleză din anul 1647, care este unicat în colecţiile publice din ţara noastră, nefiind semnalată până în momentul de faţă.
Tezaurul de la Dudaşul Schelei (din Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi) ce datează din anii 1329-1420, este distribuit în prezent în trei locaţii muzeale: Drobeta – Turnu Severin (locul descoperirii), Craiova şi Târgu Jiu. Secţiunea de tezaur aflată în patrimoniul Muzeului Olteniei din Craiova are o valoare deosebită, având o greutate totală de 425,42 g. aur şi 46,10 g. argint, fiind compus din 128 de piese, din care 114 monede şi 14 podoabe. De asemenea, compoziţia tezaurului este una diversă, acesta fiind format din 39 de ducaţi veneţieni, 7 imitaţii după ducaţi veneţieni, 5 écu d’or à la couronne (Franţa), 11 florini de aur (Ludovic de Anjou, Sigismund de Luxemburg), 26 groşi de argint (Serbia de Nord: Ştefan Lazarevici), 15 akçele (Imperiul Otoman), 11 ducaţi de argint (Ţara Românească: Mircea cel Bătrân şi Mihail I), 2 brăţări de aur, 2 inele de aur şi 10 fragmente dintr-o brăţară de aur. În fapt, toate aceste artefacte reprezentau parte din tezaurul Țării Româneşti, din timpul fiului lui Mircea cel Bătrân, Mihail, şi a fost descoperit întâmplător de lucrători sezonieri din diferite localități, unii fiind și din judeţul Dolj, care au împărţit tot aurul şi argintul şi astfel acesta a ajuns în arealul Craiovei. Tezaurul aflat la Craiova, expus în spaţiul secţiei de Istorie-Arheologie, este al doilea ca mărime după cel din Mehedinţi şi reprezintă cu adevărat un punct de referinţă istoric în istoriografia românească din zona Olteniei.
Tezaurul de la Şotânga, comuna Beciu, jud. Teleorman a fost descoperit în condiţii necunoscute, fiind recuperat în primăvara anului 1944 de C. S. Nicolăescu-Plopşor şi inclus în patrimoniul Muzeului Olteniei. Tezaurul era compus din 42 de monede din argint (emise între anii 1517 şi 1599), două perechi de cercei şi un cercel de tâmplă, ca podoabe specifice secolelor XIV-XVII, ce reprezintă adaptări locale după bijuteriile de tradiţie bizantină, cu influenţe şi analogii din spaţiul balcanic. Din cele 42 de monede, în prezent, în colecţiile muzeului craiovean se mai păstrează doar 36 de piese, şase monede fiind pierdute la cutremurul din anul 1977, care a afectat grav clădirea Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei. Tezaurul de la Beciu-Şotânga se înscrie în categoria tezaurelor medievale cu structură complexă, care conţin numismatică şi bijuterii ce provin din arealuri culturale diferite. Cele mai vechi monede din tezaurul de la Beciu-Şotânga aparţin emisiunilor de dinari ungureşti din timpul domniei lui Ludovic II, iar cele mai recente piese sunt cele de trei groşi din anul 1599. Materialul numismatic din tezaurul de la Şotânga, reconfirmă prezenţa în circulaţia monetară a Ţărilor Române a celor trei „spaţii monetare” principale: spaţiul central-european, cel polonez şi cel otoman. Cerceii poliedrici de la Şotânga sunt o variantă apropiată a cerceilor poliedrici, care în locul rozetei de pe faţeta romboidală au prinse piramide triunghiulare din granule, intrând în categoria „cerceilor populari” (sec. XVI şi prima jumătate a sec. XVII în spaţiul carpato-nistrean, din Moldova până în Ucraina), exemplare găsind la Suceava, în necropola de la Enisala, în tezaurele de la Musait, Raionul Vulcăneşti (Republica Moldova), Dezghingea, azi Găgăuzia (Republica Moldova), Aroneanu, jud. Iaşi, Furceni, Raionul Orhei (Republica Moldova) şi în cel de la Olteni, jud. Vrancea. Moda cerceilor de tâmplă, pătrunde probabil în Ţara Românească şi Moldova pe filieră sârbească, mărturie stând portretele Doamnelor Despina, Elena, Ruxandra şi Chiajna, care aveau origini sud-dunărene. Prin urmare, nu este surprinzătoare existenţa unor cercei de tâmplă asemănători în colecţia Muzeului Naţional din Belgrad, dataţi în secolul al XVII-lea. Fiind recuperat parțial, specialiştii în istorie şi arheologie nu pot avansa o dată certă de îngropare a tezaurului, însă structura monetară și analogiile cerceilor din tezaur conduc la o ipoteză conform căreia acest mic depozit ar fi putut fi ascuns la sfârșitul domniei lui Mihai Viteazul sau în primii ani de domnie ai lui Radu Șerban, când Țara Românească a fost martora unor intense frământări interne și externe.
Tezaurul de monede şi podoabe de la Desa, jud. Dolj (sec. XVI-XVIII) a intrat în patrimoniul Muzeului Olteniei graţie investigaţiilor realizate în iunie 1955 de Ion Firu, pe atunci director al Muzeului Olteniei, la semnalarea unor cadre didactice. Acesta a reuşit să recupereze un număr de 18 monede, o brăţară şi o pereche de cercei de argint, descoperite anterior cu ocazia lucrărilor agricole în apropierea localităţii doljene Desa. O parte din piesele tezaurului au rămas în colecţia muzeului Şcolii generale din Desa şi au mai fost văzute prin anul 1976 de către muzeograful Toma Rădulescu, fără a putea fi atunci recuperate. Mai târziu, aşa cum s-a întâmplat şi în numeroase alte cazuri, întreaga colecţie adunată la şcoală s-a pierdut. În urma determinării monedelor care compun fragmentul recuperat din tezaurul descoperit la Desa, specialiştii Muzeului Olteniei au stabilit că el este compus din 18 monede emise între anii 1513 şi 1720, o brăţară şi o pereche de cercei. Nominalurile cuprinse în tezaur sunt polgroşi lituani şi de Schweidnitz, tripligroşi şi dreipölker polonezi, grosetii de Ragusa şi parale otomane. Cele mai vechi monede din tezaurul de la Desa aparţin emisiunilor de polgroşi din timpul domniei lui Sigismund I, în calitate de mare duce al Lituaniei şi Ludovic II, în calitate de rege al Boemiei, iar cea mai recentă piesă este un grosetto bătut de Ragusa în anul 1720. Compunerea tezaurului poate fi o reflectare apropiată a ceea ce se afla în circulaţie la sfârşitul domniei lui Constantin Brâncoveanu în zona Dunării oltene. Din analiza globală a tezaurului constatăm că majoritatea monedelor prezintă un înalt grad de uzură, ceea ce ne-a condus la concluzia că au avut o intensă circulaţie. Toate monedele sunt perforate fiind folosite probabil ca podoabe şi deci nu se mai aflau în circulaţie în momentul îngropării tezaurului. În contrast cu monedele, se află cele două obiecte de podoabă, de argint, care constituie nucleul valoric al tezaurului şi care se prezintă într-o stare bună de conservare. Analogii în alte tezaure contemporane cu cel de la Desa pentru cele două obiecte de podoabă nu sunt încă cunoscute, însă modelul lor este specific secolelor XVI-XVII. Brăţară este una cu formă deschisă cu corpul masiv şi torsionat, care formează la ambele capete plăci de formă ovală, împărţite în câte două registre de un şir de granule, motive geometrice; mijlocul brăţării este haşurat.
În patrimoniul muzeului mai există o serie de tezaure cunoscute în întreaga lume: tezaurul de drahme Apollonia şi Dirhahium de la Basarabi (Dolj); tezaurele de monede geto-dacice de la Dobreşti, Şuşiţa sau Pieleşti; tezaurele republicane romane de la Ţicleni (Gorj), Fărcaşele (Olt), Işalniţa şi Cârna (Dolj); tezaurele imperiale romane de la Bârca, Galicea Mare, Tunarii Vechi, Slăveni, Dobridor, Leurda (Gorj), Butoieşti (Mehedinţi) etc. Pentru epoca medievală amintim tezaurele de la Filiaşi (sec. XII-XIII), Orlea (sec. XII-XIII), Lazu (sec. XIV), Bistreţ (sec. XVI), Rast (sec. XVII), etc.
Dacă pașii vă conduc către marea urbe a Olteniei, municipiul Craiova, nu ocoliți acestă instituția muzeală de pe strada Madona Dudu. Nu veți regreta timpul petrecut în compania acestor valori de tezaur românesc și a unor ghizi pasionați și competenți.
Lasă un răspuns