Tezaurul monetar bizantin de la Horgeşti (jud. Bacău)

Tezaurul de monede bizantine a fost descoperit în mod întâmplător, în anul 1968, teritoriul comunei Horgeşti, din judeţul Bacău. Monedele se aflau într-un vas de bronz, alături de un fragment de lanț metalic. Vasele bizantine de metal sunt o raritate pentru Evul Mediu Timpuriu în teritoriile din afara Imperiului Bizantin. Intrat în colecţiile Muzeului de Istorie din Bacău tezaurul a fost evaluat în două loturi de monede: cele 46 din vas și cele 11 monede recuperate de pe locul descoperirii (total 57 monede). Pentru că nu a existat o prezentare a acestui lot de 11 monede la momentul descoperirii, considerăm că prezentarea detaliată a acestui lot monetar însoţită de un scurt comentariu numismatic este absolut necesară. Din descriere se poate observa că greutatea monedelor variază intre 12 şi 12,45 g. Pe lângă această masă principală, mai există câteva piese cu o pondere mai mare şi un alt grup cu o pondere mai mică.

Cele mai multe dintre ele au diametru cuprins între 29 şi 30 mm, câteva de 28 mm şi numai un singur exemplar are modulul de 20 mm. Monedele, acoperite înainte de curăţire cu un strat gros de oxizi de culoare verde închis, prezintă, în general, o stare de conservare relativ bună. Unele piese au un grad de tocire destul de ridicat, ceea ce dovedeşte o intensă folosire a lor ca mijloc de schimb, până în momentul tezaurizării. „Noul lot” de monede are o structură identică cu aceea a lotului publicat anterior. În primul rând, reiese că piesele au fost emise în timpul domniilor a trei împăraţi, însă majoritatea monedelor se plasează din punct de vedere cronologic în perioada lui Justin II şi Mauriciu Tiberiu, domnia lui Tiberiu II Constantin fiind reprezentată printr-un singur exemplar. Ele se eşalonează pe o perioadă de timp cuprinsă între anii 566-592, deci începând cu al doilea an de domnie a lui Justin II (566/7) până în anul al zecilea al domniei împăratului Mauriciu Tiberiu (592/3). Totodată, constatăm că marea majoritate a monedelor (cu o singură excepţie), provin din atelierele monetare ale oraşului Constantinopol.

Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra structurii tezaurului de la Horgeşti prezentăm și lista lotului monetar publicat anterior (cele 46 monede din vas). Chiar dacă numărul monedelor crește de la 46, cât însuma lotul prezentat anterior, la 57, în structura tezaurului nu intervine însă nici o modificare. Componenţa tezaurului de la Horgeşti nu se modifică câtuşi de puţin prin operaţiunea de adunare a celor 11 exemplare, până acum inedite. Monedele din ultimul lot studiat nu afectează nici limitele cronologice stabilite odată cu publicarea primului lot. În schimb, ele completează unele goluri de timp constatate în cronologia internă a tezaurului. De asemenea, se schimbă calculele procentuale ale repartizării monedelor pe împăraţi.

Din prezentarea făcută rezultă că emiterea şi circulaţia monedelor din tezaurul de la Horgeşti corespunde primei perioade de activitate desfăşurată de Bizanţ pe teritoriul României, care începe odată cu reforma monetară a lui Anastasius 1 şi se termină la sfârşitul secolului al VII-lea. Spaţiul cronologic dintre prima şi ultima emisiune cuprinse în tezaurul prezentat este foarte restrâns. Cum ultima emisiune se opreşte la anul 596/7, este de presupus că tezaurizarea şi îngroparea acestui tezaur trebuie puse în legătură cu deplasarea triburilor slave spre sudul Dunării, survenită după anul 602.

Horgești (de la „horghea”, „horghie”, sau „Gheorghie” – Sfântul Gheorghe) este o comună din județul Bacău formată din satele Bazga, Galeri, Horgești (reședința), Mărăscu, Răcătău de Jos, Răcătău-Răzeși, Recea și Sohodor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționa, în plasa Siretul de Jos a județului Bacău (de la „băcăucă”; BA a fi „căuc – năuc – amețit la vreme de timp dublu (vechi și nou), suprapus), comuna Răcătău („Ra – Cătău”, sau „Ra care te caută”, „care te va găsi pentru judecată”), formată din satele Răcătău-Răzeși, Gura Răcătăului, Slobozia-Răcătău, Bâzga și Răcea, având în total 936 de locuitori. În comuna Răcătău existau trei biserici, două mori de apă și o școală mixtă în satul Răcătău. Satul Horgești aparținea la acea vreme de comuna Gioseni. Anuarul Socec din 1925 consemnează formarea comunei Horgești (de la George-ști, Gheorghe) în plasa Siret a aceluiași județ, având în compunere satele Fundu Văii, Horgești, Petrești, Socii, Valea lui Drob și Valea lui Noe (după desființarea comunei Petrești), având în total 3250 de locuitori. Comuna Răcătău făcea parte din plasa Răcăciuni (Ra-Crăciun) a județului Bacău și avea 388 de locuitori în satele Bazga de Jos, Bazga de Sus, Galeri, Gura Răcătău, Răcătău-Răzeși, Slobozia-Răcătău, Recea de Jos și Recea de Sus.

În 1950, comunele au trecut la raionul Bacău al regiunii Bacău. În 1968, au revenit la județul Bacău, reînființat, iar comuna Răcătău a fost desființată și satele ei incluse în comuna Horgești, în timp ce satul Petrești a trecut la comuna Pâncești. Satul Gura Răcătău a fost desființat. Patru obiective din comuna Horgești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice — necropola tumulară din punctul „Movilița” de la Răcătău de Jos, aparținând culturii geto-dacice (perioada Latène, secolele I î.Hr.–I d.Hr.); și așezarea fortificată „Cetățuia”, de la nord-est de satul Sohodor, pe malul stâng al Răcătăului, aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1885) și conacul Strat (1890), astăzi sediul primăriei, ambele aflate în satul Horgești. Monedele din tezaurul de la Horgeşti se constituie într-un document preţios, care, alături de cele descoperite anterior, atestă intensitatea relaţiilor economice dintre populaţia de pe teritoriul Moldovei şi Imperiul bizantin. Ea aduce o valoroasă contribuţie la studiul circulaţiei monedei bizantine în general, constituind, totodată, o dovadă de mare semnificaţie în aprecierea raporturilor de schimb dintre Imperiul bizantin şi Moldova. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*