Să nu faci cumva ca mine!
Ancorată în trecut,
Nu m-am bucurat de zile
Şi-am trăit cum am putut!
Vreau să-ți spun că ziua moare,
Veşnic într-un asfințit
Şi că noaptea-ncet dispare,
În vraja unui răsărit.
Vreau să-ți spun că orice vârstă,
Are-un gust, o strălucire,
Unică şi absolută,
Cu emoții, cu iubire.
Vreau să nu-ţi verși lacrima
Pentru-orice dezamăgire!
Altfel nu vei mai avea,
Lacrimi pentru fericire!
Du-te un’te poartă gândul,
Dormi pe iarba mătăsoasă!
Ochi în ochi privind destinul,
Să-ţi faci viaţa mai frumoasă!
Prinde-n palmă răsăritul,
Bucuria prinde-o toată!
Toate s-or schimba cu timpul,
Vei trăi numai o dată!
Fă ca viaţa ta să fie,
Darul de nepreţuit,
Cântec, flori și bucurie!
Fie-ţi visul împlinit!
Să te culci cu-n vis în minte
Și să te trezești sperând!
Mintea-ţi aripi va întinde,
Visele, împlinind, pe rând!
Nu-ţi crea iluzii false,
N-avea teamâ că greșești!
Din greșeli să tragi foloase
Și să nu le mai repeţi!
Mulţi vor arunca o piatră,
În tot ce-ai să construiești…
Ţine minte: Lumea toată,
N-ai să poţi s-o mulţumești!
Tu alege drumul drept,
Dacă vrei, drept, să pășești!
Ca să n-ai nici un regret,
Să te-autodepășești!
Lasă un răspuns