Un nou record Brancusi: 71 milioane dolari

Marele eveniment al anului 2018 este oferit de numele lui Constantin Brâncuși, a cărui lucrare, La Jeune fille sophistiquée, s-a vândut pe 15 mai la casa Christie’s din New York cu suma record de 71 de milioane de dolari, record personal. A făcut parte din licitația „Impressionist & Modern Art”. La aceeași licitație, un alt record personal a fost realizat și de Kazimir Malevich, a cărui lucrare, Suprematism Composition (1916), s-a dat cu 86 milioane de dolari. Licitația a avut un caracter închis, elitist, fără accesul presei. Dar am mers în zilele ce au precedat licitația la expoziția care a prezentat lucrările ce urmau să fie vândute. Sculptura lui Brâncuși a avut un regim special, era plasată într-un spațiu separat de restul lucrărilor. O puteai vedea de departe, de cum intrai în seria de galerii de la parterul Casei de licițatii (galeriile III si IV). Făcea gol în jur. În celelalte săli se aflau lucrări de Giacometti, Matisse, Moore, Rodin, Miró, Van Gogh, Chagall și nelipsitul Picasso, cu fff multe lucrări. Lucrarea lui Malevich stătea cuminte, printre ele, nici n-o băgai în seamă, deși ceva mi-a spus că ea va face senzație, fiindcă este reprezentativă pentru curentul suprematist, creat de Malevich prin Pătratul negru (1915), care marchează „un nou realism în pictură, arta fără subiect”. A fost o avalanșă de capodopere. S-au licitat 40 de loturi, de fapt, 39, întrucât lucrarea Le Marin / Marinarul de Picasso a fost retrasă, fără să se explice motivul. S-a vorbit de o vandalizare a ei. Dar cum, în condițiile în care paza era la sânge, cu controale atente? Pentru că erau numai lucrări de preț. Dovadă că licitația a atins suma record de aproape 416 milioane de dolari. În capul vânzărilor, după Malevich și Brâncuși, au mai fost Van Gogh, căruia i s-a vândut un tablou cu 39 milioane de dolari, Joan Miro, 21 mil., Fernand Léger, 12 mil., Giacometti, nouă mil., Atelierul lui Picasso, nouă mil., Monet, șapte mil. Corifeii artei moderne au fost prezenți cu lucrări reprezentative.

Dar opera lui Brâncuși s-a bucurat de un regim special, cum am spus. Însuși catalogul licitației avea pe copertă sculptura sa delicat sofisticată. Mai mult, La Jeune fille sophistiquée a fost singura lucrare care a avut un album aparte, remarcabil, cu o prezentare amplă, un adevărat studiu de autor, cu remarcabile asociații, fie cu propria operă, fie cu lucrări de-ale altor artiști, ca Picasso si Modigliani, din aceeași sferă de inspirație. Christie’s s-a întrecut pe sine, a dovedit că este conștientă de valoarea acestei lucrări și i-a acordat o atenție deosebită.

*

Sculptura reprezintă portretul lui Nancy Cunard (1896 – 1965), o tânară scriitoare britanică, născută în clasa superioară londoneză, care a venit în atelierul său și i-a pozat. Nu e prima muză care a intrat în atelierul lui Brâncuși. E posibil ca el să-i fi făcut și o fotografie, deja era priceput, fiind inițiat în această artă de Man Ray, celebrul artist american. Însă poza oferită publicului de Casa Christie’s aparține chiar lui Man Ray, prietenul lui Brâncuși, aflat ca la el acasă în atelierul său. Aici s-au aflat și alți prieteni ai lui Brâncuși, care au fost printre numeroșii iubiți ai lui Nancy. A fost o muză epocală. Pe lista ei se află numai celebrități ca Wyndham Lewis, Aldous Huxley, Tristan Tzara, Ezra Pound, Louis Aragon, Ernest Hemingway, James Joyce, Constantin Brâncuși, Langston Hughes, Man Ray și William Carlos Williams. Nancy Clara Cunard a rămas prin ei celebră, în realitate ea fiind moștenitoare a renumitei linii maritime Cunard și activist politic. Nancy și-a dedicat o mare parte din viața ei luptei împotriva rasismului și a fascismului. Spre sfârșitul vieții, a suferit de boli mintale, iar sănătatea ei fizică s-a deteriorat. A murit într-un spital din Paris la vârsta de 69 de ani, cântărind doar 26 de kilograme.

În urmă cu exact un an, în 2017, și tot la Christie’s, New York, Brâncuși stabilise un al doilea record personal cu La muse endormie (1910), care s-a vândut cu 57, 4 milioane de dolari. Primul record data din 2009 și era deținut de sculptura în lemn Madame L. R., provenită din colecția lui Yves Saint Laurent, vândută însă la Paris, dar tot la Christie’s, cu suma de 37, 3 milioane de dolari.

*

Acest fapt se petrece pentru că marile sale lucrări, care sunt și unicat, nu au nici o dublură, au început să fie scose la licitație de deținătorii lor particulari, respectiv de moștenitori. Tânăra sofisticată făcea parte din celebra Colecție Stafford. Ea a fost cumpărată direct de la Brâncuși de familia Stafford în anul 1955, când Brâncuși avea 79 de ani (cu doi ani înainte de moartea sa). La jeune fille sophistiquée este o sculptură unică concepută la Paris în 1928 și turnată în alamă (lustruită ulterior) în 1932. Elizabeth Stafford, împreună cu soțul ei, Frederick Stafford, au achiziționat lucrarea în timpul vizitei pe care au făcut-o la studioul lui Brâncuși în anul 1955. A rămas în colecția lor încă de atunci.

O lucrare extraordinar de rară și importantă, un mare document spiritual înrucât este singurul exemplar existent în alamă a portretului stilizat al scriitoarei anglo-americane Nancy Cunard. Lucrarea, care a fost estimată la cerere, păstrează baza originală a soclului de marmură sculptată manual – un factor de căpătai, având în vedere importanța pe care Brâncuși o acorda materialelor și interacțiunii dintre sculpturile sale și soclurile pe care le așeza, și ele niște opere de artă.

Conor Jordan, președinte adjunct, specialist în impresionism și artă modernă la Christie’s din New York, descrie opera lui Brâncuși ca fiind o „lucrare de artă îndrăzneață și rafinată” și una dintre puținele sculpturi de alamă ale artistului, cu o baza sculptată originală. Este o operă de muzeu-colecție.

Cum se știe, Brâncuși a ajuns la Paris în 1904, plecând pe jos din Hobița natală, dat fiind că mama sa, Maria, nu a avut nici un ban să-i dea de drum. Și așa, pe jos, a cucerit lumea artei. I-a uimit pe toți cu noul său. Când era întrebat de unde vine, de unde se trage, el își fixa originea „dincolo de munți și dincolo de stele”. În avangarda pariziană, Brâncuși a avut un statut de mitologie, era supranumit „Dumnezeu” (botez datorat compozitorului Eric Satie), desigur, pentru înfățisarea sa, dar si pentru că s-a dovedit a fi autorul unui limbaj vizual revoluționar. În studioul său din Montparnasse a sculptat lucrări de o simplitate radicală, ghidat de instinct și de multe ori folosind forma ovoidă ca punct de plecare.

În La Jeune fille sophistiquée (Portretul lui Nancy Cunard), puritatea liniei lui Brâncuși face frumusețea de gheață a lui Nancy Cunard, o figură epocală, cum am spus, printre artiștii și scriitorii din Paris, în perioada interbelică. În cercul ei intim se găseau personalități ca Marcel Duchamp, James Joyce și Ezra Pound. În acest context, l-a vizitat și pe Brâncuși. Era inevitabil, fiindcă prietenii lui erau și prietenii ei. Prima lor întâlnire datează din 1923. Întâlnirea a avut loc prin intermediul poetului Dada Tristan Tzara, unul dintre mulții ei admiratori. Iconoclastă, Nancy desconsidera în mod deschis granițele sexuale, rasiale și de clasă. Pentru Brâncuși, nu a fost greu să-i pună diagnosticul de „tânără sofisticată”. Și această lucrare este un exemplu pentru ceea ce considera Brâncuși a fi esența artei sale: „Simplitatea este o complexitate rezolvată”. E vorba de o simplitate sofistică, dacă ar fi să apelăm la conceptul antic, provenit din sophia (înțelepciune).

Cunard nu a reprezentat niciodată pentru Brâncuși altceva decât un mister, modelul unui mister. Nici nu a fost conștient că a sculptat o figură care îi purta numele, abia mulți ani mai târziu a făcut precizarea. Cu toate acestea, cu cele două volume etajate ale sculpturii, superb stilizate, sub formă de pasăre măiastră, artistul a reușit să capteze eleganța lui Nancy, să ofere o prezentare rafinată, creând o caracterizare individualizată, care ajunge la universal, la forma esențială.

*

Când soții Stafford au sosit la studioul lui Brâncuși, au fost uimiți de frumusețea operei lui. Domnul Stafford s-a întors a doua zi și a cumpărat La jeune fille sophistiquée. Ei se aflau la Paris și au vizitat atelierul lui Brâncuși din Impasse Ronsin la sugestia unui prieten. Elizabeth și Frederick Stafford erau niște colecționari înflăcărați. Mai mult, dl. Stafford emigrase din România în anii 1930, se născuse deci în Romania, și a savurat ocazia de a se întâlni cu Brâncuși în calitate de colegi români și de a afla amănunte despre munca sa.

Ei au mărturisit acest fapt, că atunci când au ajuns la atelierul lui Brâncuși, au fost uimiți de frumusețea lucrării Nancy Cunard. Dar pe cine n-a uimit? Fapt pentru care i-am acordat un loc cu totul special în vol. Brancusi in America (2014), unde se află și fotografia ei (p. 78). Dl. Stafford a revenit a doua zi și a achiziționat La Jeune fille sophistiquée (Portait of Nancy Cunard) ca un cadou pentru d-na Stafford, care în acea zi împlinea 28 de ani. Această sculptură va defini colecția Stafford, iar pe parcursul a 62 de ani, cât au deținut-o, soții Stafford au împrumutat-o cu generozitate celor care făceau mari evenimente plastice, inclusiv, printre altele, la Metropolitan Museum of Art, la Guggenheim Museum, la Centrul Georges Pompidou din Paris și la Muzeul de Artă din New Orleans.

„Este o onoare să fi fost însărcinat cu licitarea operei La sophistiquée Jeune fille (Portretul lui Nancy Cunard), un obiect extrem de formativ în opera lui Brâncuși și în dezvoltarea modernismului așa cum îl știm astăzi”, a spus Alex Rotter, președinte Christie’s, specializat în arta postbelică și artă contemporană. „Lucrarea reprezintă un exemplu unic al abilității lui Brâncuși de a transmite frumusețea prin simplitatea și perfecțiunea liniei”, a continuat el. „Prin aceste caracteristici pe care le are o capodoperă a secolului 20, ne așteptăm să trezească un interes la fel de puternic printre colecționarii în Modernism și Artă Contemporană. Soții Stafford și-au construit colecția cu pasiune și sofisticare, bucurându-se de fiecare obiect pe care l-au dobândit. Această sculptură remarcabilă este o dovadă a gustului și a previzibilității lor. În plus, față de arta modernă, Colecția Stafford a devenit în timp o grupare excepțională și diversă de obiecte care variază de la imagini vechi de master și impresionism la antichități și mobilier francez din secolul al XVIII-lea. În cursul acestui an, Christie’s va continua să sărbătorească Colecția Stafford, vânzând artele decorative și fine într-o licitație special dedicată ei. Vor fi oferite și fotografii vechi și impresioniste din colecție, cu detalii suplimentare lansate ulterior”.

Nu știm cu cât a achiziționat piesa dl. Stafford, dar bănuim că e vorba de o sumă modestă (se vehiculează suma de cinci mii de dolari), după cum și-a vândut el lucrările și altor prieteni americani, ca Edward Steichen, comparativ cu suma de la licitație. Nu ne îndoim însă de faptul că Brâncuși a renunțat la sculptura sa cu tristețe, dar a făcut-o și din sentimentalism, dacă dl. Stafford i-a vorbit și în limba română. El se despărțea foarte greu de lucrările sale, mai ales de cele unicat, la care lucra ani de zile. Așa a fost și cazul unei Păsari în spațiu dată lui Peggy Guggenheim, la care se spune că a șlefuit 17 ani. La portretul lui Nancy a lucrat cinci ani.

Brâncuși acorda un rol esențial actului de șlefuire. Lustruirea o făcea el însuși, manual. Și a ieșit ceva desăvârșit. Șlefuirea manuală, așa cum numai Brâncuși știa s-o facă, a redat materiei, alamei, o lumină care o face translucidă, precum o idee transcendentală. Acest tip de perfecțiune i-a atras și celebrul proces cu vameșii de la New York, care au considerat că lucrările sale, care trebuiau să treacă vama în regim de duty free, sunt piese industriale!

Brâncuși este cu adevărat numit de americani fondatorul artei moderne. El a reușit performanța de a moderniza arhaicul, cum a observat primul Henri Rousseau, de a face din arta tradițională românească, îndeosebi, un reper al artei moderne, dar și de a da modernității, mai ales prin portretele sale sculpturale, o transparență eternă, ancestrală, universală. A știut să scoată efemerul din timp, să-i dea o formă atemporală.

E posibil ca și acest record atins acum să fie doborât, dacă marii colecționari, ce dețin piese de Brâncuși, încep să le scoată la licitație. Oricum, este un bun câștigat, o grea lovitură dată celor care susțin cu milioane arta-kitsch, un mare salt făcut spre calea dreaptă, fiindcă, iată, în fruntea recordului material stă o operă de artă. În zona picturii, topul este condus de Leonardo da Vinci, cu Salvator Mundi, iar în topul sculptorilor de Giacometti și românul Brâncuși, cu tânăra sa atât de simplu sofisticată.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*