Istoria neagră

Numele lui Mihai Viteazul este legat în mare parte de înfăptuirea primei uniri a Țărilor Române, o unire vremelnică care a durat de la data de 26 mai pînă la 16 septembrie 1600. Fiu al Teodorei Cantacuzino și a lui Pătrașcu cel Bun, Mihai Voievod urcă pe scaunul domnesc al Țării Românești în anul 1593, cu sprijinul unchiului său, Iane Andronic Cantacuzino, care avea mare trecere pe lângă sultanul Imperiului Otoman. La sugestia trimișilor împăratului german, Rudolf al II lea, și a papei Clement, care îi scrise o scrisoare prin care îi cerea să treacă la religia catolică, Mihai Voievod refuză convertirea, însă acceptă să se alăture Alianței Creștine, înfăptuită cu scopul de a-i alunga pe turci din Europa. În acel timp contextul politic European era unul destul de dificil. Împăratul Rudolf al II-lea al Germaniei dorea alungarea turcilor din Ungaria. Dorința Papei Clement era să elibereze Constantinopolul de turci pentru ca, după eliberare, orașul să fie trecut sub hegemonie papală. În Transilvania principele Sigismund Bathory trecu de partea împăratului german servind Alianța Creștină, la fel procedase și domnitorul Moldovei, Aron Vodă.

În anul 1594, în noiembrie, se pornește răscoala muntenilor împotriva turcilor. Mihai Voievod dăduse ordin ca toți turcii din București, precum și grecii cămătari și armeni să se strângă la curtea domnitorului ca să primească tribut. Acolo au fost înconjurați de oșteni valahi și măcelăriți. În mod similar procedase și domnitorul Moldovei, Aron Vodă, cu turcii din Iași. Mai departe, Mihai Viteazul atacă raiaua turcească din Giurgiu și orașul Brăila pe care reușește să-l cucerească. Aron Vodă pornise la rândul lui un atac împotriva cetăților turcești din Buceag și luă în stăpânire Ismailul. Surprinși de răscoala împotriva lor și nepregătiți de luptă, turcii îi cheamă în ajutor pe tătari, care sunt înfrânți în lupta de la Stănești, fiind expediați peste Dunăre de către oastea condusă de frații Buzești. În același timp, Mihai Voievod trece Dunărea și atacă cetățile turcești Hârșova, Silistra, Rusciucul și Nicopole. Sigismund Bathory îi sare în ajutor lui Mihai trimițându-i o oaste sub conducerea lui Albert Kiraly.

În anul 1595, Mihai Voievod, simțindu-se amenințat de o eventuală ripostă a turcilor care doreau să trimită toate trupele lor să lupte împotriva Țărilor Române, încheiase un tratat de suzeranitate cu principele Transilvaniei, Sigimsund Bathory. Tratatul semnat de către Mihai cu principele Transilvaniei a fost unul umilitor, fiindcă Mihai își pierdea mare parte din atribuțiile de domnitor, trebuind să dea socoteală principelui suzeran pentru modul de organizare a țării. Însă, domnitorul moldovean Aron Vodă, nu acceptă să supună Moldova suzeranității lui Bathory, motiv pentru care acesta a fost înlocuit cu alt domnitor, pe care îl chema Ștefan Răzvan și era țigan la origine. Sigimsund Bathory ajunsese să bată monedă în Moldova și Țara Românească, țări în care s-a autotintitulat domnitor și asupra cărora obținuse cea mai mare putere de decizie.

Pe data de 13 august 1595 are loc bătălia de la Călugăreni pe Valea Neajlovului, considerată a fi cea mai strălucită izbândă a voievodului Mihai. În această mare luptă, raportul de forțe a fost inegal, turcii stăpâneau o armată de peste 100.000 de oameni, iar armata lui Mihai număra doar 16.000 de oșteni. Pe podul Neajlovului s-a dat cea mai mare parte a bătăliei, atât de puternică a fost confruntarea oștilor inamice, încât podul de pe care căzuse în apa mâloasă însuși vizirul Sinan-Pașa s-a rupt. Din păcate turcii nu renunțară la luptă și, în cele din urmă, au ocupat Bucureștiul și Târgoviște. După un timp de așteptare în care poposise într-o ascunzătoare din Munți la Stoenești, Mihai își ia revanșa împotriva turcilor, ajutat de alte trupe armate trimise de către principele Transilvaniei. Românii munteni reușesc să alunge turcii din București și Giurgiu, iar mai apoi, în urmărirea lor pe Dunăre, podul fusese distrus și o mulțime de turci se înecară în apele Dunării, iar cei rămași vii au fost uciși. În acest timp, în Moldova, se schimbă domnitorul, deoarece, prin intervenția directă a hatmanului polonez Ioan Zamoiski, este numit în scaunul Moldovei Ieremia Movilă. Dorind să readucă Moldova sub suzeranitatea lor, tătarii îi amenințară pe moldoveni cu lupta, însă nu a avut loc nici o confruntare armată, fiindcă turcii au cerut un tribut substanțial care le-a fost fost acceptat.

În Ardeal, principele Sigimsund Bathory luase hotărârea de a ceda Transilvania împăratului Rudolf al II-lea. Această decizie a venit în avantajul voievodului Mihai, deaorece îi era mai benefic acestuia să trateze direct cu împăratul, căruia i-a cerut, în schimbul recunoașterii suzeranității sale asupra Țării Românești, dreptul la domnie fără să-i plătească tribut. Între timp, fostul principe Sigimsund Bathory se răzgândi asupra deciziei și, dorind să-și recapete tronul, îi alungă din Ardeal pe dregătorii împăratului. Sigismund Bathory își recăpătă tronul la care renunțase, ca peste câteva luni să-l cedeze în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory, care luase decizia de a se alia cu turcii împotriva împăratului Rudolf, acesta fiind un context nefavorabil domnitorului Mihai, deoarce se vedea prins la mijloc. Ca urmare, voievodul Țării Românești ia decizia să cucerească Ardealul cu ajutorul fraților Buzești și a secuilor care acceptaseră să se înroleze în armată muntenească în urma unor promisiuni făcute de către domnitorul român.

Astfel, armata lui Mihai Voievod ajunsese la un efectiv de 30.000 de ostași. Trecând pasul Turnu-Roșu spre Sibiu, acolo îi aștepta oastea lui Andrei Bathory care număra același efectiv de oameni. Lupta de la Șelimbăr din 28 octombrie 1599 a fost una decisivă ș,i în urma ei, oastea lui Bathory fusese înfrântă, astfel că Ardealul întreg fusese luat în stăpânire de către Mihai Vodă. Îngrozit, Andrey Bathory fuge spre Moldova căutând adăpost dar este prins pe drum și decapitat de către secui. În urma cuceririi Transilvaniei, Voievodul Mihai își face intrarea glorioasă la Alba Iulia și, într-o atmosferă de mare sărbătoare în fața mulțimilor adunate, acesta se proclamă principe al Transilvaniei. Fiindcă îi câștigase pe sași și pe secui de partea lui, Mihai avea un suport important, pentru ca, în cele din urmă, și ungurii să fie nevoiți să-i reunoască autoritatea.

Noul principe al Transilvaniei dăduse o serie de privilegii țăranilor români asupriți. Românii, care multă vreme au fost oprimați și lipsiți de drepturi, găsesc prilejul de a-și face dreptate răsculându-se împotriva grofilor unguri și prădând moșiile acestora. După cucerirea Transilvaniei, Mihai Viteazul își îndreptăa atenția spre Moldovei, acolo unde domnea Ieremia Movilă, protejatul hatmanului polonez. Cucerirea Moldovei s-a făcut în luna mai în mod pașnic, fără luptă și cu susținerea boierilor moldoveni care, fiind nemulțumiți de domnitorul lor, trecuseră de partea lui Mihai. După cucerirea Ardealului și Moldovei, Mihai se proclamă domn cu drepturi depline al celor trei principate românești, ba mai mult, domnitorul urzise un plan de cucerire și a Poloniei cu ajutorul nobililor poloni și al țarului Boris Godunov. Înfuriat de cutezanța domnitorului Mihai, devenit și principe al Ardealului, Împăratul Rudolf îl acuză pe Mihai de trădare și îi trimise soli care îi cereau să cedeze Transilvania. Banul Mihalcea, cel trimis de către domnitor să trateze cu hasburgii, îi infruntă pe aceștia și îi amenință că Mihai va veni cu oștile sale până la Viena și Praga.

Din păcate, vremelnica oblăduire a voievodului asupra celor trei state durase doar cinci luni de zile. La 18 septembrie 1600, în urma luptei de la Mirăslău dintre austrieci conduși de generalul George Basta și armata românilor munteni, domnitorul Mihai pierde Ardealul. Acest deznodământ tragic s-a datorat nobililor ungurii care  pregătiră înlăturarea domnitorului român răsculându-se împotriva lui. În zadar îi venise lui Mihai în ajutor fiul său Nicolae Pătrașcu cu o armată proaspătă, că în Moldova,  Ieremia Movilă revenise însoțit de hatmanul Ioan Zamoyski cu gândul de a dobândi tronul domnesc. Moldova este cucerită fără rezistență și, astfel, Mihai Viteazul pierde dreptul de domnie și asupra acestei țări. Mai mult decât atât, hatmanul polonez Zamoiski încearcă să cucerească și Țara Românească confruntări cu dorința de a-l pune pe tron pe Simion Movilă, fratele lui Ieremia. Într-o serie de confruntări între muntenii conduși de Baba Novac și poloni, petrecute prin părțile Buzăului, apoi la Bucov pe Teleajăn în data de 20 octombrie 1600, armata inamică iese câștigătoare. După o nouă încercare eșuată de luptă a lui Mihai, dată la Curtea de Argeș cu restul de armată pe care o mai stăpânea, se încheia domnia lui, pierzând cele trei provincii, Transilvania, Moldova și Țara Românească.

Simion Movilă este numit domnitor al Țării Românești și frații Buzești îl trădează pe Mihai acceptând să fie de partea noului domnitor. Mihai Viteazul este nevoit să se retragă la curtea împăratului Rudolf la Praga, unde este foarte bine primit de acesta. În încercarea de a-și dobândi tronul, Mihai trimite mai multe petiții împăratului, dar nu primi nici un răspuns. În acest timp, în Transilvania, Sigimsund Bathory se întoarse cu oaste ca să-și recapete atributele pierdute. Nobilii unguri nu tolerau nici stăpânirea austriacă, de aceea se răsculară împotriva lui Basta și îl alungară din Ardeal. De data acesta, având nevoie de ajutorul lui Mihai pentru a recăpăta Transilvania, împăratul Rudolf a intervenit pentru a-l împăca cu generalul Basta. După concilere, Mihai alătură armatei lui Basta oștirea sa de mercenari care însumau în total cam 20.000 de ostași.

Reușind să câștige Ardealul prin lupta de la Gorăslău, între Mihai Viteazul și George Basta izbucni cearta pentru supremație. Generalul Basta își luase toate meritele înfrângerii lui Bathory, pe când Mihai Voievod dorea să fie recunoscut drept egal. Dorind foarte mult să ajungă guvernator al Transilvaniei, George Basta puse la cale un complot împreună cu unii dintre mercenarii valoni și germani ai oastei lui Mihai Viteazul, pentru a-l ucide. În dimineața zilei de 9 august 160, o ceată de mercenari intră în cortul lui Mihai și îl decapitează. Luat pe nepregătite, viteazul domnitor muntean crezuse că aceștia veniseră să-i ofere ajutor, drept care ieșise în întâmpinarea lor adresându-le urări de bun venit. Ceilalți ostași care îi fuseseră sprijin până atunci, priveau fără să le pese cum domnitorul lor era ucis. Așa cum de fiecare dată trădarea a decis soarta istoriei, cu siguranță că, dacă Mihai Viteazul n-ar fi avut parte de un asemenea bluestem, ar fi luptat în continuare pentru recuperarea teritoriilor aflate sub ocupația veneticilor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*