La umbra unei păduri de corni…

Așa s-a format comunitatea ce astăzi apare ca și comuna Cornetu din județul Ilfov, formată din satele Buda și Cornetu (reședința); prin așezarea la marginea unei păduri de corni. În trecut a mai purtat și numele de Buda-Cornetu. Comuna se află în sud-vestul județului, pe malul stâng al râului Argeș – acolo unde acesta formează lacul de acumulare Mihăilești – și pe malurile Sabarului. Este traversată de șoseaua națională DN6, care leagă Bucureștiul de Alexandria. Această șosea trece, la limita comunei, peste barajul care formează lacul de acumulare Mihăilești, pe râul Argeș, oferind o frumoasă perspectivă peisagistică.

Istoria ne spune că, înainte de urcarea domnitorului Mihai Viteazul pe tronul Țării Românești, exista pe câmpul dintre Argeș și Sabar o așezare, numită Măicănești, cu populație formată din moșneni (țărani liberi cu pământ). În timpul domniei lui Mihai Viteazul mulți dintre aceștia și-au pierdut libertatea și pământul, devenind iobagi. În vremea lui Matei Basarab, mulți țărani au fugit de pe moșii, iar cei care au rămas și aveau pământ, au început să și-l vândă, pentru a supraviețui. Între anii 1640-1671 sunt pomeniți aici boierii acelei vremi care au cumpărat „funiile” de pământ ale țăranilor, respectiv: Manu Negustoru, Ghiora Căpitan și Stroe Leordean. Părăsirea localității de către „măicăneșteni” a determinat pe acești boieri ce cumpăraseră „funiile” țăranilor, să aducă oameni de peste Carpați, pentru a-și asigura brațele de muncă necesare. Noii veniți și-au făcut locuințele undeva la vest de vechea vatră a satului Măicănești, lângă o pădure de corni, de unde a provenit și noua denumire a satului: Cornetu. O legendă locală spune că voievodul Mihai Viteazul, atunci când trecea prin zonă, își lega calul de un stejar bătrân și rotat, aflat undeva în apropierea satului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cornetu făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată doar din satul de reședință. În comună funcționau o școală mixtă cu 21 de elevi și o biserică ortodoxă. Satul Buda era reședința unei alte comune, denumită Buda-Prisiceni, formată din satele Buda, Poșta și Drugănești. În comuna Buda-Prisiceni existau două școli mixte, două biserici (una în Buda și una în Drugănești), precum și un pod peste Argeș. În 1925, cele două comune erau deja unite, într-o singură comună, denumită Buda-Cornetu, cu reședința la Buda și arondată plășii Domnești din același județ. Comuna avea 4336 locuitori și era formată din satele Buda, Cornetu-Glăgăveanu, Cornetu din Vale, Drăgănescu și Poșta. Comunele Buda și Cornetu s-au separat din nou, temporar, în 1931. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul V.I. Lenin al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968. În 1968, comuna Cornetu a fost arondată județului Ilfov, reînființat, pentru ca în 1981, la o reorganizare administrativă, să devină parte din județul Giurgiu, pentru 4 ani, înainte de a fi transferată Sectorului Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov.

Două obiective din comuna Cornetu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente istorice de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice — așezarea geto-dacică de pe malul sudic al Sabarului și fundațiile vechii biserici din Cornetu (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea).

În prezent avem în localitate două așezăminte ortodoxe. Prima este Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Inițial exista aici o bisericuță de lemn cu același hram. La acea vreme urmași ai boierului Marinescu-Bragadiru continuau să stăpânească pământuri și în Cornetu (nu doar în Bragadiru). Astfel că actualul lăcaș de cult a fost construit din temelie, cu cărămidă, în anul 1900, cu ajutorul material al lui Dimitrie Marinescu-Bragadiru, proprietarul moșiei, dar și din darurile și munca enoriașilor, la stăruința preotului paroh de atunci, Tudor Poenaru. Lăcașul este prevăzut cu două turle, dintre care, turla Pantocratorului este deschisă, iar cea de deasupra pronaosului este oarbă. Lungimea bisericii este de 28 de metri, lățimea în naos de 11,50 metri și înălțimea până în vârful turlei este de 22,40 metri. Catapeteasma, lungă de șase metri și înaltă de 4.5 metri, a fost adusă de la vechea Biserică „Sfântul Nicolae Vlădică” din București și este ornamentată în stil brâncovenesc, având icoanele din registrele superioare de o mare valoare artistică. Aici s-a înființat un cor de copii, care, sub îndrumarea preoților slujitori, participă la serbările școlare și în biserică la marile sărbători religioase. Biserica dispune și de o mică bibliotecă creștină, spre întâmpinarea nevoilor credincioșilor de a se îmbogați sufletește din tezaurul Ortodoxiei. Parohia sprijină periodic familiile nevoiașe din cuprinsul ei, precum și pe alți credincioși care participă la sfintele slujbe, care au dificultăți și solicită ajutor. De asemenea, preoții slujitori acordă asistență religioasă și ajutor material copiilor cu dizabilități din cele două case de copii ale „Fundației Motivation”, aflate pe raza parohiei.

Cea de a doua biserică din comună are hramul „Nașterea Maicii Domnului” și se află în satul Buda. Numele localității este de origine stră-română și înseamnă „cetatea din vale”, ceea ce trimite spre faptul că, inițial, satul se afla mai jos decât acum. După anul 1864, în urma reformelor aplicate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, o parte din locuitorii satului Buda au fost împroprietăriți, în vreme ce alții au rămas în slujba boierului Dumitru Bragadiru. Biserica veche din satul Buda a fost construită în anul 1858, de către doi miniștri ai guvernului Barbu Știrbei. În anul 1987, însă, când albia râului Argeș a fost lărgită, biserica și satul Buda au fost acoperite de ape, iar locuitorii au trebuit să se mute mai sus, în localitățile Cornetu, Bragadiru și Mihăilești. După revoluția din 1989, o parte din locuitorii vechiului sat și-au manifestat dorința de a fi reînființată localitatea Buda. Astfel, reamenajarea localității a început în anul 1992. În mod firesc, comunitatea avea nevoie de un nou locaș de cult. În anul 2007 s-a pus piatra de temelie a noii biserici. Noul locaș de rugăciune este închinat „Nașterii Maicii Domnului”.

Pe raza comunei Cornetu se află o școală modernizată între anii 2013-2015, cu o extindere între anii 2016-2017, având ca număr de elevii, 650 elevii gimnaziu și 450 elevii primar. Școala deține o bibliotecă cu 3000 de volume, are o sală de sport multifuncțională unde s-a semnat un parteneriat cu „Clubul Sportiv Steaua București”. De asemenea mai sunt și două grădinițe modernizate (una cu program prelungit, iar a doua cu program normal).

Ca și manifestare de amploare, Cornetu are Ziua Localității, care se serbează pe data de 14 octombrie, de „Sfânta Paraschieva”. Nu există informații privind existența unor  meșteșugari locali. Există o solistă de muzică populară recunoscută, respectiv Stroe Maria. De asemenea pe raza comunei Cornetu se afla un poet, autor de carte de poezi, pe nume Dinu George. La școala din localitate există un cerc de limbă engleză și un grup vocal intitulat „Flori de corn”. Aici apare și Revista „Flori de corn”. Mai activează și un grup sportiv de Shotokan, premiat cu diferite ocazii (coordinator: sensei Roșioară Cătălin).

În comuna Cornetu, ca locații pentru spectacol și activități culturale și de divertisment avem: noua Casă de Cultură (modernizată, cu system de sonorizare, proiecție, cu o capacitate de 303 locuri); Sala de Festivități (multifuncțională; cu o capacitate de 220 locuri, dotată cu sonorizare, proiecție video și cu un parc amenajat în fața, pentru evenimente exterioare) și baza sportivă Cornetu (pentru evnimente cultural – sportive).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*