Actele martirice…

Actele martirice ne dezvăluie personalitatea suprafirească, credinţa, curajul, răbdarea, suferinţa, patimile, faptele deosebite, minunile, dragostea, jerta, suferite de supra-eroi pentru Mirele Hristos-Martirul dumnezeiesc prin excelenţă.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu în Fecioara Maria, prin Duhul Sfânt, cu Voia Tatălui-Atotcreatorul a deschis Calea cerului pentru pogorârea harului Duhului Sfânt peste cei doritori să cunoască Adevărul revelat, Credinţa dreaptă, Evanghelia-Învăţătura şi Faptele Mântuitorului, Crucea şi Învierea Domnului Iisus Hristos, Iubirea, Libertatea, Sfinţenia şi Nemurirea dumnezeiască, netezind astfel calea omului chemat şi ales spre Sfinţenie: „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.” (Ioan 17, 19) Nu este vorba aici de un urcuş al dumnezeirii lui Hristos, Care este Domnul absolut al sfinţeniei, ci de altă tâlcuire: Pentru ei (pentru toţi oamenii, pentru viitorii creştini îndeosebi) Eu Mă jertfesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie jertfiţi întru Adevăr- întru Mine. Adică, cei chemaţi să dobândească sfinţenia, după cum ne îndeamnă şi Marele Pavel: „Nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos.” (Efeseni 2, 19-20)

Actele martirice sunt faptele divine ale creştinilor persecutaţi religios de către duşmanii lui Dumnezeu-puternicii politicieni vremelnici din toate timpurile.

„Martirajul şi Minunile Sfântului Mare Mucenic-Megalo-martir-Gheorghe reprezintă un monument literar de inestimabilă valoare duhovnicească şi o mărturie a tăriei statornice în pătimire ca obol adus adevărului hristic, dar şi a sprijinului pe care Însuşi Hristos îl acordă tuturor celor care îşi asumă pătimirea şi moartea pentru El (v. I Petru 2, 20; I Petru 3, 14-15; I Corinteni 15, 31; II Corinteni 4, 11). Ba mai mult, prin minunile sale, prin sprijinul dat celor care l-au chemat în ajutor, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne desluşeşte, dezvăluindu-ne, taina vieţii şi a lucrării sfinţilor. Minunatele sale fapte sunt săvârşite mereu prin puterea şi lucrarea, în şi prin el, lui Iisus Hristos.” (Mucenicia şi faptele minunate ale Sfântului Gheorghe. Trad. de Lidia Rus. Introducere, note şi comentarii: Remus Rus. Ed. Sofia, Bucureşti-2016, pp. 26)

Actele martirice-carte scrisă cu sângele sfânt al martirilor ocupă locul de aur, de lângă Sfânta Scriptură, care a fost mărturisită cu dragostea şi jertfa lor supremă. Traducerea Actelor martirice a fost dorinţa marelui părinte profesor Ioan Rămureanu al Facultăţii de Teologie-Bucureşti, traducere publicată în Actele martirice, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 11. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti-1982. În cartea Actele martirice locul de frunte îl ocupă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai de seamă sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Apostolice Universale a lui Iisus Hristos.

Istoricul şi scriitorul elveţian Jacob Burckhardt (1818-1897), descoperă în platoul vulcanic Hawran (Ţinutul peşterilor) din sud-vestul Siriei, o inscripţie datând din anul 323 d. Hr, cu referire la Sfânul Gheorghe. În Documentul istoric Chronicon Pascale scris pe la 354, completat în 629 şi 1042 se menţionează: <<În anul 255 de la Înălţarea Domnului a avut loc o prigoană a creştinilor, iar mulţi au îndurat mucenicia, între care a fost martirizat şi Sfântul Gheorghe.>> (Bully, Margaret H., Sf. George for Merrie England, George Allen & Sons, Londra, 1908).

Codul Vindobonensis latin scris pe la 954, dezvăluie biografia Sfântului Gheorghe. (Informaţiile sunt preluate din Piotr Grotowski, Cracovia, „The Legend of St. George Saving a Youth from Captivity and its Depiction în Art”, art. reprodus din Series Byzantina I, Varşovia, 2003, pp. 27-77)

Martirologiul siriac îl menţionează pe Sfântul Gheorghe pe data de 24, iar Martirologium Heronymianum îl consemnează cu zilele de pătimire în 23, 24 şi 25 Aprilie. („Martirologiu”, art. de R. Rus în Dicţionar enciclopedic de Literatură Creştină din primul mileniu. Ed. Lidia, Bucureşti-2003, p. 552)

În secolul al XI-lea cunoscutul cronicar bizantin, autorul faimoasei Istorii scurte a lumii, scrisă în 1050, de la crearea lumii până  în vremea sa, George Kedrenos / Georgius Cedrenus, face referire la persecuţia Sfântului Gheorghe ordonată de împăratul Diocleţian. În Viaţa Sfântului Teodor din Sykeon, scrisă în veacul al VII-lea, aflăm că tânărul getodac Gheorghe era general în armata traco-romană. (Three Byzantine Saints. Contemporary Biographies of St. Daniel the Stylite, St. Theodore of Sykeon and St. John the Almsgiver, trad. E. Dawes şi N. H. Baynes, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood,New York, 1977, cap. 5, p. 89)

Cronicarul italian, arhiepiscopul de Genova Jacob de Voragine/ Giacomo da varazze (1230-1298), ne spune că nobilul Gheorghe era cavaler, prinţ de Cappadocia, ajuns în provincia Libya, în cetatea Silene/ Selene, unde se petrece episodul cu balaurul. (Legenda aurea. Vulgo historica lombardica dicta, recensuit Dr. Th. Graesse, Editio secunda, cum Aprobatione Rev. Administratoris Ecclesiastici per Superiorem Lusatiam, Lipsiae, impensis Librariae Arnoldianae, MDCCCL.)

Stareţul Mănăstirii Eysham, Aelfric (955-1020), face cunoscută viaţa Sfântului Gheorghe, cu faptele deosebite, minunile, jertfa şi mucenicia lui în literatura medievală, fiind traduse în limba anglo-saxonă. (Adamnan. De locis sanctis, ed. Denis Meehan, Dublin Institute for Advanced Studies, Dublin, 1958; Aelfric, Lives of Saints, ed. Walter Skeat, Early English Text Society, Londra, 1881; The Anglo-Saxon Chronicle, ed. James Ingram, trad. James H. Ford, El Paso Norte Press, Texas, 2005)

Dincolo de bogata sa hagiografie şi de varietatea reprezentărilor artistice deosebite, Sfântul Gheorghe, purtând aura Cavalerului Trac se bucură deopotrivă de marea popularitate a Pământului: prin mulţimea lăcaşurilor de cult, biserici şi mănăstiri, patron al diferitelor bresle, ocrotitor al ordinelor cavalereşti, al armatei, marinei, cercetaşilor, ţăranilor, protector spiritual al numeroşilor cavaleri, prinţi, regi, împăraţi, voievozi (Ştefan cel Mare, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Petru Rareş, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Bibescu, etc.), ocrotitor al multor ţări, oraşe, comune, ape, munţi din lumea creştină: Anglia, Antiohia, Aragon, Armenia, Barcelona, Bucureşti, Catalonia, Constantinopol, Franţa, Ferrara, Georgia, Georgia (USA); Georgia de Sud, Georgetown, Sfântul Gheorghe, Gheorghieni, Sângeorz-Băi, Giurgiu, Germania, Grecia, Genova, Lituania, Portugalia, România, Veneţia, precum şi de slava Cerului:

<<Îmbărbătează-te şi te veseleşte, iubite Gheorghe (îi spune Mântuitorul Hristos), căci Eu te voi întări să rabzi toate aceste chinuri la care te-au supus. Şi Mă jur pe Mine şi pe sfinţii îngeri, că dintre cei născuţi din femeie nici unul nu este mai mare decât Ioan Botezătorul, şi că după tine nu se va mai ridica nimeni asemenea ţie.”  (Acta Sanctorum, aprilie 23, (1675-), pp. 100-163; The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia, Oriental Text Series I, textele coptice editate cu o traducere englezească de E. A. Wallis Budge, Londra, D. Nutt, 270, Strand, 1888, p. 52)

Sfântul Gheorghe deschide porţile Primăverii: „când o nouă viaţă îşi croieşte drum spre lumină şi mai ales răstimpul în care viaţa însăşi este purificată, curăţită prin apă, prin alungarea duhurilor rele; acum animalele, dobândind parcă darul gândirii raţionale, vorbesc; cerurile îşi deschid porţile ca iubirea de sus să se pogoare asupra pământului şi a pământenilor, dându-le totodată sănătate,vioiciune şi dragoste.” (The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia,op. cit. p. 36)…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*