Rhyton-ul „de la Buzescu”

Obiectul deosebit a fost descoperit în anul 2011 în comuna Buzescu (jud. Teleorman), în timpul săpăturii preventive desfăşurate cu ocazia construirii şoselei ocolitoare a oraşului Alexandria. Este vorba de un vas ritualic fragmentar de forma unui corn de bovideu (rhyton). Vasul expus se afla într-un complex (groapă) împreună cu alte fragmente ceramice ce datează din perioada timpurie a epocii bronzului (3.500 î.Hr.). Partea terminală lipseşte din vechime.

Există posibilitatea ca aceasta să fi avut o formă simplă, conică, uşor curbată sau să reprezinte capul unui animal. Are o culoare cenuşie, cu nuanţe maroniu-gălbui. Sub buză are o toartă de mici dimensiuni, ce se continuă înspre vârful vasului cu un brâu în relief decorat cu crestături oblice, succesive ( ca niște trepte). Pasta din care este confecţionat este fină, cu nisip în compoziţie. Suprafaţa interioară este netezită, iar cea exterioară este lustruită şi prezintă mici striaţii rezultate din apăsarea degetelor în pasta moale a vasului. Acestea imită posibil suprafaţa cornului sau modelul în metal al recipientului. Rhyton-ul este un vas din ceramică sau metal, de formă conică, de cele mai multe ori cu vârful curbat. A fost folosit în antichitate în actele religioase (libaţii). Istoricii spun că denumirea provine de la termenul antic grecesc „rhein” (a curge). Așa suntem noi; hop la greci sau la latini, să căutăm sursa, deși rhytonurile au apărut aici, cele din cultura Gumelnița având 6000 – 7000 de ani vechime. Dar, tot atât de bine denumirea „rhyton” poate provenii de la „ritual” („rit”; „rita”).

Forma acestor obiecte de ritual este astfel concepută încât, odată umplute cu lichidul necesar (lapte, miere, vin, (posibil lichid spermatic), etc.) nu pot fi așezate nicăieri până nu se consumă – (sau nu se scurge) întreg lichidul. Este ca în cazul lichidului amniotic matern, când odată ruptă „casa copilului”, va curge „apa” („s-a rupt apa”). Ca simbolistică poate reprezenta „cornul” cu care se va rupe lințoliul dintre văzute și nevăzute (asigurând astfel hierogamia sacră dintre Mama Gaya Vultureanca și Țapul Pan), „cornul” („…burții”) care va asigura fertilizarea noii lumi ce va veni (apariția noilor specii), sau „cornul abundenței” (al caprei Amaltheia  – capra divină care l-a alăptat pe Zeus în Creta, insula lui de naștere, pe când acesta era un bebeluș. În alte tradiții, Amaltheia era o nimfă care l-a hrănit pe Zeus cu miere și laptele unei capre. Din recunoștință, Zeus a transformat unul din coarnele caprei în Cornucopia („cornul belșugului”), care este întotdeauna plin cu ceea ce își dorește posesorul. Mai poate fi și „cornul” care va aduce potopul universal, care odată „deschis” va avea consecințele unei defecțiuni la instalația din baie, dar la o scară planetară. Dacă în preistorie un astfel de vas avea aspectul unui corn de bovideu (simbol al taurului ceresc, al bourului din stema Moldovei, al bucraniilor de pe monumentele și din mormintele principilor geți nord și sud dunăreni, sau din întreaga peninsulă balcanică și din insulele grecești, dar și din Asia Mică și zona asiatică a massageților), mai târziu partea sa inferioară a fost împodobită cu o protomă ce reprezenta un animal sau mai bine spus jumătate de animal (ca o pâlnie cu „model”; animalul reprezentat este un simbol ce vine din Vechea Biserică Pământeană Valaho – Egipteană a Geților de Aur primordiali; animalul este din „seria” mascaților așa zis păgâni ce vin în alaiuri de Crăciun și de Paște – ca imagine animaliere, acestea mai apar în chipurile zeiești ale Primului Vatican care a fost geto-egiptean). Primele apariţii ale acestor vase de cult datează din neolitic. Pe teritoriul României au fost descoperite în culturile Cucuteni şi Gumelniţa (de acum 7000 de ani). În epoca bronzului (mai târziu) sunt întâlnite frecvent în culturile egeice minoică şi miceniană (acolo unde au „colonizat” Geții de Aur primordiali). Sunt celebre protomele vaselor rhyton descoperite în mormintele de la Micene, sau reprezentarea „Purtătorului de rhyton” din fresca „Procesiunii din palatul de la Knossos”.

Popoarele iraniene (plecate și ele din Vatra Vechii Europe, după ce și-au refăcut Pomul Neamului lor, afectat grav de cataclismul ultimului potot planetar) sunt considerate de către istorici a fi creatoarele rhytonului clasic cu protome animaliere (așa se întâmplă și cu primele semne de scriere umană). Un astfel de vas avea două orificii, unul larg prin care se turna lichidul şi unul îngust, prin care se bea şi care putea fi ţinut astupat cu degetul („d-e-get”; adică cine ține degetul? cine știe taina?). Apogeul acestor vase rhyta poate fi identificat în perioada ahemenidă a Imperiului Persan. Este vestit și rhytonul Regelui Decebal ce a fost luat de Traian, odată cu marele tezaur din capitala Daciei – cel mai mare rapt din istorie. Grecii au împrumutat şi ei, după întâlnirea cu civilizaţia şi cultura persană, acest tip ceremonial de vase. În secolele V-III chiar le produceau la comandă pentru lumea tracă, lucrând după gustul basileilor locali. Romanii le-au adoptat, se pare, tot de la greci, câteva fiind descoperite chiar la Pompei. Dar, pe teritoriul de azi al Italiei, cele mai vechi sunt de provenienţă etruscă. Vasele „Rhyta” au fost descoperite din Peninsula Italică până în Tibet şi din Caucaz până în nord-estul Africii; oriunde au ajuns Geții de Aur primordiali.

Vasul ritualic de tip rhyton descoperit „la Buzescu” are o vârstă posibilă de 5.500 de ani, iar acum, după ce a trcut prin minuțioasele procese de conservare și restaurare, se află în colecțiile Muzeul Judeţean Teleorman din Alexandria, unde bucură prin prezența sa vizitatorii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*