„Zeul care doarme”

Vasul antropomorf a fost descoperit fragmentar în campania arheologică desfăşurată în anul 2017, în tell-ul eneolitic de la Vităneşti – „Măgurice”. Acesta se afla la partea inferioară a ultimului nivel al culturii Gumelniţa (din ultima jumătate a mileniului V î.Hr., acum peste 6.500de ani). Vasul antropomorf este lucrat dintr-o pastă fină, având în compoziţie fragmente mici de carbonaţi, ceramică pisată şi nisip de granulaţie mică, aceste materiale fiind folosite ca degresant. Are o înălţime păstrată de 6,3 cm, un diametru maxim la partea superioară de nouă centimetri, iar la bază de șase centimetri. Este ars reducător, având o culoare maroniu-negricioasă. Suprafaţa interioară este netezită, iar cea exterioară este lustruită pe unele porţiuni.

Folosind unele analogii existente în repertoriul de forme gumelniţene, specialiștii consideră că vasul a avut corpul aproximativ globular sau semiglobular. Piciorul vasului este cilindric şi are modelat pe el o figură umană. Urechile sunt semicirculare, aplatizate şi au trei perforaţii orizontale, ochii sunt ovali şi închişi, pleoapa este redată printr-o linie incizată orizontală, nasul este coroiat şi îngust, iar gura este orizontală, fără a avea sugerată deschiderea. Sub ea are un şir orizontal format din cinci împunsături foarte fine. Este posibil ca vasul să fi avut şi braţe verticale, observându-se zonele de prindere atât pe picior, cât şi pe peretele corpului. Astfel de vase, care au modelate, în relief, elementele anatomice ale feţei umane (nasul, gura, urechile), dispuse pe piciorul vasului, au mai fost descoperite la Vidra, Gumelniţa şi Glina. Braţele sau mai bine zis palmele acestor piese, se înaltă susţinând un vas. Vasul de la Vităneşti întărește convingerea că repertoriul plasticii antropomorfe este mult mai variat decât au arătat cercetările întreprinse până acum în aşezările culturii Gumelniţa, apărând noi variante ale acestora.

Simbolistica acestui vas ceramic ne conduce către filosofia Geților de Aur primordiali legată de creație și viața în lumea materială. „Zeul care doarme” (și posibil ne visează; „cel pe jumătate mort”) susține lumea (vasul creației); periodic acesta se trezește, iar lumea noastră va intra în transformare. El are ochii închiți și gura închisă, iar punctele aflate sub gură reprezintă „Lumile” prin care a trecut planeta noastră, sau de câte ori zeul a deschis gura (a se vedea „ritualul deschiderii gurii” din Vechea Religie Pământeană Valaho – Egipteană). El este un fel de Atlas, ca titan, fiul lui Iapetus și al Clymenei (Themis) și frate cu Epimetheus, Menoetius și cu Prometeu. Atlas a adus mărul de aur al Hesperidelor lui Hercule, a participat la lupta cu giganții – prima generație de divinități monstruoase, violente (apocalipsa metamorfozantă planetară) – și, de partea titanilor în lupta împotriva olimpienilor. Învins de către aceștia din urmă, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osândit să poarte veșnic pe umerii săi bolta cerească. Conform unei alte tradiții, Atlas ar fi fost împietrit de către Perseus, fiind transformat în stâncă la vederea chipului Meduzei. Toate construcțiile numite „funerare” de tip piramidal sau tumular fac trimitere la „cel ce va învia din morți”, sau la „adormitul care se va scula la un moment dat” și va cere socoteală pentru timpul în care omul a administrat planeta (Judecata de Apoi). Aceasta este taina transmisă din generație în generație, pentru că fenomenul se întâmplă periodic la câteva mii de ani și încă nu poate fi explicitat științific.

„Vasul antropomorf” din cultura Gumelnița (din ultima jumătate a mileniului V î.Hr., acum peste 6.500de ani), descoperit în anul 2017, este expus din propriul patrimoniu la Muzeul Județean Teleorman din Alexandria, ca „Exponatului lunii mai”, pentru publicul vizitator. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*