Europa, sângele tău se scurge în zadar…

De o bună bucată de vreme, cei care au nelămuriri cu privire la valorile europene sunt puşi la zid. Un pluton de execuție apare spontan, executându-i la comandă pe toți cei care, potrivit regulei, „Eşti împotriva noastră, dacă nu eşti cu noi!”…

Panoplia populismului ieftin dar şi amenințările cu etichetările drept „Antieuropean”, „Eurosceptic” sau, şi mai rău!, „Naționalist”, sunt epitete dure care ar trebui să-l intimideze pe oricine, care, dintr-o dată, se vede aruncat în praful nimicniciei, alături de „partidele din pachetul antieuropean”!…

După cum se vede, nu mai e loc să punem întrebări critice, să analizăm faptele şi marasmul social, totul este absolut perfect, nu mai e loc nici măcar de îmbunătățiri în această Europă care funcționează perfect! Dacă avem dubii cu privire la identitatea noastră, riscăm să „anulăm voința națională liber exprimată prin votul popular”, atunci când am intrat în UE. Și totuși, dacă vorbim de jucăria elitistă franco-germană, autoritară şi nepăsătoare de visurile şi aspirațiile noastre, suntem întrebați de-a dreptul, „Cine a dat cei mai mulți bani la bugetul european şi cine a profitat cel mai mult de banii generați de acest proiect european”?!…

…Nu am nimic cu Europa, sunt doar european! Dar nu pot să fiu impasibil când văd că sângele tău se scurge, Europa, în zadar! Când văd că Identitatea ta se dizolvă într-o bulă de aer, dispărând! Când văd că eu, ca simplu european, nu mai am nicio identitate! Când văd că Țara mea a devenit o Colonie jalnică, distrusă de neciopliții tăi!

Şi-atunci, mai ajută cu ceva să vorbim despre bani, Europa, cine a dat mai mult sau cine a pierdut tot, cine trăieşte în Evul Mediu, pe salarii de groază sau cine calcă peste alți oameni cu nonşalanță?! Deja ne-am pierdut!…

Nu pot să fiu de acord, de aceea, cu cei care spun că totul este perfect. Nu pot să fiu de acord cu orbii care nu văd că România moare sau este redusă în fiecare zi la ceva insignifiant.

Nu pot să fiu de acord cu cei care, în momentele lor de delir, se refugiază într-o politică duplicitară, de paradă, dar atât de golită de conținut!

Suntem atât de înapoiați, Europa, încât să ne urâm la nesfârşit?! Să nu acceptăm părerile critice şi bunul-simț?!

Granițele tale sunt rupte… Identitatea ta a devenit un vis precar… Siguranța cetățenilor tăi a intrat într-un con de umbră… Solidaritate nu există! Țările nu sunt tratate ca țări, ci ca piețe de desfacere! Cu atâția negustori şi cămătari în jur, lumea intră într-o neagră depresie, Europa!…

Este nevoie, de aceea, mai mult decât oricând de oameni care spun adevărul şi îți îndreaptă paşii…

Aşa se întâmplă şi cu țara mea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*