În Anul Centenarului, elevii români din Argeș au fost puși să defileze pe străzi în fața premierului Dăncilă… Și nu au fost invitați la Guvern să li se arate și lor sălile unde se iau deciziile (ne)istorice ale actualului executiv. Măcar să li se fi făcut un tur al Palatului Victoria… Că de premiat, ar fi fost poate vorba doar dacă participau, nu la „Simfonia lalelelor”, ci la un concurs de limba maghiară, chiar acolo, în Argeș, nu?!…
Tot în Anul Centenarului, mai mulți elevi maghiari, grupați deloc întâmplător din județele din fantoșa istorică a Partiumului, au fost aduși la Guvern pentru a fi premiați pentru participarea lor la un concurs „de competențe” de limba română.
Că unii profesori nici nu îi spuneau nici măcar pe silabe concurs de limba română, ci unul de dovedire a anumitor „competențe”, de folos pentru „a citi texte în afara curriculei”, ușoară ironie profesorală a unui „dascăl” de la Colegiul Național (!) Áron Márton, din Miercurea Ciuc, nici nu mai contează. În fond, poate că mâine-poimâine o să fim nevoiți să le și mulțumim că mai acceptă să mormăie în limba pe care i-am lăsat-o să o transforme, local, nu în a doua limbă oficială, de după cea a cailor, ci într-un „vocabular ceva mai dezvoltat” de competențe. Dar să ajungi să consideri că a vorbi și a scrie în română reprezintă „un efort care trebuie apreciat”, și trebuie premiat chiar în cadrul Guvernului României, este o obrăznicie tipică iepelor politice (iar povestea se repetă deja de câțiva ani…).
Sigur, elevii nu au nici o vină. Ei trebuie admirați pentru străduința lor și încurajați, nu să „dezvolte” competențe lingvistice și literare, ci să comunice în limba română. Dar nu trebuie transformați politic în talere discriminante prin care elevii români, care nu merg la concursuri de limba maghiară (deși mai bine spus ar fi „de competențe”!) sunt buni doar de pioni ai unor bufonerii stradale ce reînvie, ironic, trecutul comunist al „cântărilor”, iar cei de etnie maghiară, pentru că au reușit să aștearnă câteva rânduri în limba română, să fie considerați de talie olimpică! Totuși, să păstrăm o măsură, oricât ar vrea Vasilko Dáncilo (!) să șadă frumos în forma ei de dovedire a „competențelor” de sluj față de maghiarimea politică.
Și am fi trecut, de dragul copiilor, și peste exagerata invitație pentru a fi premiați taman la Guvern! Dar să accepți acolo reprezentanții unei fundații care poartă numele episcopului romano-catolic Áron Márton, cel cunoscut în epocă drept „un duşman neîmpăcat a tot ce este românesc”, denotă exact linia de caracter al urmașilor de grofi, epigonilor, dar mai ales cozilor de topor, în formula „episcopală” de „diplomație și propagandă”.
Pentru că asta s-a întâmplat prin acest exces de „cum laude” de la Guvern… Iar asta a fost și la Pitești, în prezența aceluiași premier, personajul care a stricat șansa de a ne fi lăudat în istorie cu o primă femeie premier pe măsura primelor femei medic, savant, inginer, aviator din istoria țării. Doar că, printre lalelele în care au fost puși să stea în cap prichindeii, am avut doar partea de propagandă. Nici măcar diplomație. Căci altminteri nu ar fi semănat totul cu o festivitatea a cântăcioșilor de preaslăvire a cârmacilor de tip „gâlmă” (din coamă de pavian)…
Lasă un răspuns