
Închidem ochii cu dorința să visăm ceva frumos, apoi îi deschidem cu dorința de a trăi acel vis, privind cerul ca pe o a doua şansă în această viață, păşind prin locuri nemaivăzute spre a ne căuta calea desăvârşită. Dar inima o păstreză intactă, neatinsă, cu speranța că în viitor ne vom găsi idealul pentru care a fost nutrită. De aceea, este bine să nu ne lăsăm niciodată păcăliți de aparențe, sau să trăim cu speranța că cei falși vor pleca singuri, iar cei sinceri și buni vor fi cu noi mereu, cel puțin până la sfârșitul zilelor. Până atunci, unica soluție care ne rămâne este cea de a ne ascunde precum cârtițele în pământ, de a nu fi văzuți, de a ne hrăni cu necazuri, înlăturând tot ce-i bun și frumos din fața ochilor, pentru ca, mai târziu, să ne pară rău pentru problemele cauzate de dezamăgiri, răni suferite, lovituri primite de la viață.
Dar, cel mai greu în societate și în viața reală este înfruntarea marilor dificultăți ale agricultorilor, zootehniei, industriei… care au fost distruse. Ceea ce alții au construit țaptezeci de ani, alții au distrus în aproape trei decenii, fără a se gândi că lasă milioane de români fără pâinea cea de toate zilele. Sunt foarte mâhnită de climatul care se întoarce în jurul nostru, de faptul că politicienii, parlamentarii, guvernanții și toate lipitorile neamului sunt indiferenți la tot răul creat, la distrugerile pricinuite și continuă să le facă fără remușcări, fiind interesați doar pentru propriile buzunare, de afacerile lor murdare.
Această radiografie a momentului istoric de acum relevă răutatea socială și indiferența care lovește în cei sărmani, fără apărare: bătrânii, copiii, tineretul… Trăim vremuri ale așmecherilor, hoților, profitorilor, nepăsătorilor, asistaţilor… Suntem conduși de impostori care ne obligă să trăim o mare dramă a sclavagismului modern. Până la revoluția-lovitură de stat, am avut un regim totalitar cu ceva faţă umană, ggorbaciovistă chiar, dar după 1989 am trecut la un regim fals democratic, inuman… S-au dat legi și pseudoreforme gândite de către şi pentru cei sus puși, iar românii de rând au devenit prizonieri în țara lor, prizonierii unei democrații grșit aplicate.
Astfel, oamenii au ajuns la capătul puterilor, obosiți, săraci, îndatoraţi, umiliţi, și bolnavi, batjocoriţi… . Acesta este starea poporului român. Acesta este și motivul pentru care milioane de români au luat drumul pribegiei pentru un trai mai decent. România a fost înrobită de către asasinii politici şi economici și trădătorii de neam și țară care au aruncat în prăpastia sărăciei și a morții milioane de români ruinaţi material şi psihic. Fiecare politruc impostor se laudă cu performanţele lui: hoţul cu hoţia lui nedemnă, criminalii cu armele şi crimele, politicienii cu legile strâmbe favorabile doar clanului lor. Vecinilor le e frică de vecini şi suntem înconjurați de multele necazuri din aceste vremuri de restriște, și din cauza nepăsării societății civile.
Un popor trebuie să-și păstreze tot ce are mai sfânt, să cinstească, să iubescă țara până în adâncul sufletului. Dar asta nu trebuie să fie o piedică în calea modernizării și dezvoltării. La fel de regretabil este faptul că nimeni, dar absolut nimeni, nu face nimic spre a ajuta tinerii care nu mai au niciun viitor într-o viață lovită de furtuni. În viață nu vom avea parte numai de succese, bucurii și fericire, dar părinții, dacă au un gram de conștiință, ar trebui să o contribuie esențial la viitorul lor, dar cea mai grea sarcină ar trebui să îi revină statului. Tinerii trebuie ajutați să se ridice de către noi, adulții, mulți făcând parte din aparatul de stat.
Să nu mai cădem pradă resemnării, stând liniștiți, asistând pasiv la viața ce se scurge precum apa. Indiferența și apatia sunt problemele tuturor românilor din aceaste timpuri. Fără dreaptă justiție din partea puterii politice, au fost indus multele dezinterese ale vieții civice la nivel de popor. Cine este pentru și cine împotriva politicii fguvernelor, cine sunt cei care încearcă să închege răul și să-l arunce asupra celor care doresc pacea și liniștea și împotriva celor care protestează continuu pentru nemulțumirile acestui popor? Sunt cei care vor răul național fără un program concret de îmbunătățire a societății românești, a celor necăjiți.
Timpul ne va forţa să vedem dincolo de această nepăsare de care dăm dovadă acum şi să regretăm câte lucruri minunate au trecut pe lângă noi fără să le observăm, fără să ne bucurăm de ele. Dar mă tem că strigătul nostru va fi tardiv, până să deschidă ochii românii, să iasă din hibernare, dispuși să facă încă sacrificii cât va fi nevoie, pentru a construi un viitor mai bun copiilor națiunii. Va fi foarte greu, fiindcă reprezentanții instituțiilor dau exemple de iresponsabilitate chiar și față de cei bătuți de soartă, de persoanele cu dizabilități, de copiii fără certificate de naștere și fără cărți de identitate, sustrăgând resursele familiilor sărăcite și dezorganizate pe care le condamnă la un trai critic într-o țară cu o justiție fără justiție…
Lasă un răspuns