Tezaure de influență bizantină (sec. XIII – XIV) din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României

Din perioada Evului Mediu, colecțiile Muzeului Național de Istorie a României deține printre altele diferite arme și armuri, țesături scumpe, articole de mobilier, dar și tezaure de bijuterii și monetare.  Dintre bijuteriile acelei perioade se detașează net cele de influență bizantină, din perioada secolelor XIII – XIV. Lucrate în general din argint și argint aurit, acestea sunt obținute în urma unor procese de batere, trefilare, torsionare, filigranare, granulaţie și spiralare. Arta prelucrării metalelor preţioase, de influenţă bizantină, este cunoscută pe teritoriul actual al României printr-o serie de descoperiri de podoabe şi accesorii vestimentare încă din veacul al VII-lea. După o perioadă de diminuare a pătrunderii podoabelor balcanice în spaţiul nord-dunărean, din secolul al X-lea, odată cu revenirea Bizanţului la Dunărea de Jos, iar din veacul al XI-lea prin cucerirea spaţiului de la sud de fluviu, a avut loc o pătrundere accentuată a pieselor amintite. Ea a durat până la începutul veacului al XIII-lea, când a avut loc cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi.

În vechile centre orăşeneşti, dar şi prin bijutierii săteşti, tradiţia confecţionării podoabelor de tradiţie bizantină a continuat în întregul areal balcanic. Din veacul al XIV-lea se poate observa, pe lângă pătrunderea unor piese prin comerţ la nordul Dunării, şi o producţie locală de podoabe de influenţă bizantină. Aceasta este rezultatul în primul rând al cuceririi spaţiului sud-dunărean de către Imperiul Otoman. Indiferent de modul de provenienţă al podoabelor şi accesoriilor vestimentare, se poate observa că din secolul al XIII-lea, dar în special în cursul celui de-al XIV-lea, au început să fie îngropate un număr important de tezaure. Printre acestea se numără şi cele menționate aici, respectiv de la Voineşti, Oţeleni, Olteni și Svinița. Toate acestea, conţin un număr important de piese de tradiţie bizantină, fie că sunt opera unor artizani balcanici (posibil locali) sau din spaţiul vechi rusesc.

Tezaurul de la Voineşti (judeţul Iaşi) a fost descoperit în anul 1926 şi constituie unul din cele mai importante din seria descoperirilor de piese de tradiţie bizantină şi nu numai. Acesta este format din 31 de piese de podoabă şi accesorii vestimentare, întregi sau rupte, confecţionate din argint şi argint aurit. Tezaurul cuprinde două loturi de piese, unele de tradiţie bizantină şi altele de tradiţie veche rusească. Brăţările torsionate, executate din argint şi decorate în tehnica granulaţiei şi filigranului, cunoscute pe un spaţiu extrem de întins (România, Serbia, Bulgaria), în special în secolele XIII-XIV.

Tezaurul de la Oţeleni-Deleni (jud. Iași) a fost descoperit întâmplător în anul 1921, cu ocazia lucrărilor agricole. Podoabele şi monedele au fost ascunse într-un vas ceramic acoperit cu un capac din același material. Iniţial, acesta a fost compus din 300-400 monede de argint, altele de aur, trei brăţări, două perechi de cercei şi o diademă. O parte din piese au fost pierdute ori au ajuns în diferite colecţii. Au mai fost recuperate din tezaur câteva zeci de monede, două brăţări şi un fragment dintr-o a treia şi trei cercei.

Cerceii de la Sviniţa (judeţul Mehedinţi). În anii `90 ai secolului al XX-lea, în localitatea de mai sus a fost descoperită întâmplător o pereche de cercei de argint de o deosebită valoare artistică. Aceştia au fost confecţionaţi din argint, în tehnica granulaţiei şi filigranului, cu veriga din sârmă pusă în două şi torsionată. Ei se înscriu ca stil de execuţie a pandantivului într-o serie mai largă, descoperită în bazinul Dunării Mijlocii. Cerceii de la Sviniţa reprezintă, cel puţin pentru teritoriul actual al României, cea mai târzie pereche de cercei cu această structură stilistică.

Tezaurul descoperit la Olteni (judeţul Teleorman), descoperit în anul 1959 ca urmare a lucrărilor agricole, conţinea podoabe de argint aurit, având în total o greutate de 800 grame. La acestea se adaugă fragmente de tăviţă de metal, accesorii vestimentare constând în aplici de curea, limbi de curea, catarame cu plăcuţă, paftale de argint, cercei, inele şi plăcuţe de diademă cu lănţişoare şi pandantive. Tezaurul este unul extrem de complex din punct de vedere al provenienţei pieselor. Stilurile de execuţie precum şi motivele decorative ale podoabelor şi ale accesoriilor vestimentare indică atât ateliere balcanice, cât şi altele central europene.

Dacă privim atenți simbolistica cuprinsă în decorațiunile acestor bijuterii medievale, vom constata că se transmit pe mai departe mesajele preantice ancestrale ale Geților de Aur primordiali. Întâlnim aici simbourile Pomului Vieții, al Clepsidrei măsurătoare de timp, dar și al Mamei Gaya Vultureanca. Toate aceste elemente ale Vechii Biserici Pământene au transgresat timpul și au venit în vecinătatea noastră, spre a ne spune încă o dată ce avem de făcut spre a întârzia acest sfârșit de lume ce se apropie. Dar cum noi suntem prea grăbiți… nu știu dacă vom înțelege, sau vom fi dispuși să acceptăm. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*